Diamantul Pieirii

4. Excursia nereușită

M-am trezit din cauza a doua mâini în jurul meu și niște picioare pe mine. Mă întreb: Oare ale cui sunt? Abia peste câteva secunde bune care au trecut mi-am adus aminte că am dormit cu băieții. Încerc să mă ridic și chiar funcționează. Nu m-am așteptat, dar, cu toate acestea, măcar am reușit să scap. După ce mă stabilizez pe propriile-mi picioare, mă duc direct în baie pentru a-mi face rutina de dimineață. După ce o termin, mă îmbrac în lenjeria mea neagră, o pereche de pantaloni scurți și un tricou de a lui Leo. Îmi prind părul într-un coc făcut la mântuială și mă îndrept spre bucătărie în pas alergător. Când dau să intru, rămân pe moment puțin surprinsă din simplul motiv că m-am întâlnit cu Erica.

— Neața! îi spun eu în timp ce mă îndrept spre filtrul de cafea pentru a mi pregăti una.

După ce am pus aparatul în funcțiune, m-am întors înspre aceasta.

— Ce faci?

— Hei, mă salută ea cu o voce de parcă a venit apocalipsa.

— Ok...? Ce se întâmplă aici? o întreb eu cu un castron în mână.

— Nu am chef de funcționare, dar mi-ar plăcea să mergem undeva să ne relaxăm puțin, fără scenarii, fără nimic. Doar noi și natura, îmi aduce la cunoștință.

— Deci asta era. Mă ajuți să pregătesc o salată cu porumb și orez? Îți promit că după aceea mergem unde vrei tu.

— Da. Haide!

În timp ce pregăteam salata, am povestit întâmplări de când eram mici. Doamne, a fost așa de super! După ce salata a fost gata, am mâncat-o și am plecat la o mică plimbare.

— Și cum mai este relația ta cu Leo? o întreb, iar ea se face roșie ca un rac.

— Bine. Chiar merge bine. Suntem din ce în ce mai apropiați.

— Te-a mai scos pe la vreo întâlnire, pe la o plimbare, ți-a mai făcut vreun cadou? mă interesez. Cumva, chestiile acestea numite relații, au ajuns să mă intrige.

— Da. Chiar am petrecut momente frumoase și petrecem momente frumoase în continuare, îmi răspunde visătoare și cu capul în nori.

— În cazul acesta, haide să ne întoarcem. Am un plan în minte și vreau sa îl pun în aplicare. Te bagi?

— Da...? zice nesigură pe sine.

După câteva secunde:

— Să știi că începi să mă sperii.

Când a spus asta, am început să râd.

Ajunse odată în fața ușii, intrăm cu grijă, fără să facem vreun zgomot, spunându-i în tot acest timp planul pe care îl am și care constă în ai trezi pe pudeli cu câte o găleată de apă cu gheață în față. Ne decidem ca eu le să le fac asta fraților mei dragi, iar Erica lui Caro. Acestea fiind puse la punct, mă îndrept spre baie și iau de acolo câte o găleată cu apă. Umplu eu una, iar Erica una. În timp ce așteptăm ca gălețile să se umple, mergem jos în bucătărie și luăm din congelator patru pungi cu gheață. Ne întoarcem în baie și închidem robinetul, apoi desfacem pungile și le turnăm în găleți. După ce am terminat de răsturnat gheața, mă duc înapoi în camera mea, iar Erica în camera lui Caro.

Când am intrat și am văzut ce frumos dorm frățiorii mei, mi s-a făcut milă să îi trezesc. Cu toate acestea, zece secunde mai târziu, am aruncat conținutul din găleată pe ei. Partea tare din întreg, a fost faptul că au avut au doar o pereche de pantaloni scurți. S-au trezit în secunda doi.

— Ce nai...?! zbieră Leo.

— Trezirea, pudelilor! Nu-i timp de pierdut! îi înștiințez eu.