Razbunarea

Capitolul VIII

Stăteam cu dosarul despre viața "iubitului" meu în față de vreo 3 ore. Îl răsfoiam în continuu și încă nu-mi venea să cred. Mi-am fumat toate țigările și eram plină de nervi. De ce trebuia să mă mintă și să-mi ascundă toate astea? Nu avea suficientă încredere în mine? La dracu', eu îi povestesc ce aveam de gând să-i fac lui Dima și el? El ce mama dracului face? Îmi ascunde detalii despre el? Asta e clar o dovadă că nu are încredere în mine. În câteva ore avea să ajungă acasă și eu încă nu știam ce să fac. Am închis dosarul nervoasă și l-am pus înapoi în geantă. Eram încă confuză de ceea ce aveam să fac mai departe, dar mi se formase o minimă idee în minte. Așa că am mers în cameră. Mi-am luat o valiză și mi-am aruncat câteva lucruri în ea. Nu aveam de gând să mai stau nici măcar o nenorocită de secundă în casa unui om care nu are încredere în mine.

- Dacă tu nu ai încredere în mine, eu te las să faci ce vrei! M-am săturat să fiu eu fata bună pentru tine! Îmi zici că mă iubești, dar se pare că nu e chiar așa!

Țipam ca nebuna prin cameră. Nu dormisem deloc si avusesem o noapte destul de agitată. Luis mi-a spus să-l sun după ce citesc dosarul, dar nu aveam de gând să fac asta deocamdată. Eram mult prea nervoasă ca să-l aud pe Luis cum îmi spune diverse minciuni. În acel moment, nu mai aveam absolut niciun sentiment pentru nimeni. Poate doar ura pentru Dima și nervii pentru Eric.

Cât am terminat de făcut valiza, am tras-o după mine și am coborât la mașină. Nu aveam nicio idee unde aș fi putut merge. Mi-am băgat valiza în portbagaj și m-am urcat la volan, pornind spre nicăieri. Telefonul a început să vibreze și când am văzut că mă sună Eric, am respins și am apăsat pedala accelerației înaintând pe străzile destul de libere la această oră a dimineții. Era aproape ora 9 dimineața și nu mai dormisem de aproape 20 de ore. Eram adormită și în jurul ochilor aveam cearcăne mari, dar nici că-mi pasă. Am văzut un hotel în fața mea și am hotărât să mă cazez acolo. Am parcat mașina și mi-am tras valiza după mine în hotel. Recepționerul mă privea de parcă văzuse o fantomă. Se prea poate să fi arătat așa având în vedere faptul că nu m-am demachiat și nu am dormit deloc. I-am cerut o cameră și mi-a dat imediat cheile de la una plasată la etajul 8. Cât am luat cheile, am zbughit-o spre lift și am apăsat pe butonul ce mă ducea la etajul meu. Am ajuns în cameră și după ce am încuiat-o, m-am dus să fumez o țigară pe balcon. Îmi cumpărasem un pachet nou din fața hotelului. Era o cameră destul de frumoasă, decorată cu stil și eleganță. Avea un pat dublu pe mijloc cu două noptiere în fiecare parte a patului și o masă cu televizor, plus un mini frigider lângă masa de televizor. Lângă balcon, era o canapea. Balconul era destul de încăpător și acolo era așezată o masă cu două scaune. Am ieșit să admir priveliștea și să-mi fumez țigara. Însă nu înainte de a suna la room-service pentru a îmi comanda o sticlă de vin și o cafea tare. Foame nu mi-era, deși nu mâncasem nimic în ultimele 24 de ore. Au venit cu comanda mea în scurt timp și eu mi-am lăsat puțin țigara pe balcon. Mi-am pus un pahar de vin și mi-am luat telefonul. Aveam o grămadă de apeluri și mesaje de la Eric, dar am decis să nu le dau atenție. În schimb, l-am sunat pe Luis care mi-a răspuns la a doua sonerie.

- Da, Rita.

- Dormeai?

- Nu. Eram acasă. Ma gândeam la tine. Ai citit dosarul?

- Da.

- Și? I-ai zis ceva sau nu e acasă?

- Nu știu că eu nu sunt acasă, sunt la hotel.

- Ți-a făcut ceva, iubire? Îl omor!

- Nu. Nici măcar n-am vorbit cu el. Vrei să vii aici?