Razbunarea

Capitolul XV - partea a doua

Au trecut două luni de la cererea în căsătorie a lui Dima. Nu pot spune că sunt fericită, pentru că nu știu ce e aia fericire, dar sunt împăcată cu ideea că voi fi soția unui nenorocit fără sentimente. Mi-am acceptat soarta încă de când am ieșit pe ușa apartamentului Charlottei. Dima a insistat în fiecare zi să planificăm nunta și eu i-am dat același răspuns de fiecare dată:

- Nu te agita, iubire. Nu vreau ceva grandios. Ceva restrâns cu prietenii noștri apropiați, ok?

Bineînțeles că el refuza de fiecare dată și uite așa am ajuns eu astăzi îmbrăcată în rochie albă de mireasă, pregătită să spun „da" în fața lui Dumnezeu. Nu înțeleg de ce vrea asta neapărat, dar am trecut peste. Încă de când am acceptat, mă simt ca o marionetă. Vreau să ripostez, dar simt că nu mai am putere. Și de fiecare dată îmi dau două palme în minte și încerc să mă ridic iar.

Eric chiar a renunțat de data asta. Am vorbit cu Johnny și mi-a spus că l-am distrus de tot. Stă la el și bea în continuu. Să aud asta m-a secat de toată puterea pe care o mai aveam.

Mă uit la mine în oglindă și nu reușesc s-o găsesc pe vechea Rita. Rochia albă de mireasă în stil de prințesă nu mi se pare că se așează pe mine, dar asta i-a plăcut lui Dima. Și eu am aprobat pentru că nu-mi pasă. Părul lung făcut în bucle lejere și machiajul simplu îmi plac. Pe astea le-am ales eu. Mă uit în jos la mâna stângă și văd inelul ăla nenorocit acolo. Îmi dau lacrimile, dar mă abțin să plâng. Nu vreau să mă vadă chiar atât de distrusă. Jocul meu s-a întors împotriva mea.

- Rita, ești gata? mă întreabă Charlotte în timp ce dă buzna în cameră.

- Da, sunt gata. răspund sec.

- Ești sigură că vrei să faci asta?

- Da, Char. Nu e ca și cum m-aș duce la spânzurătoare! încerc eu să glumesc.

- E mai rău. zise ea și apoi mă îmbrățișă. Încă poți să fugi, știi? Franco e în spate și...

- Nu, Char. E ok. O s-o fac și pe asta. spun înghițind în sec.

Charlotte aprobă din cap și iese iar din cameră. Cred că a venit să încerce încă o dată să mă convingă să renunț la prostia asta de nuntă. De-a lungul celor două luni a încercat să mă convingă în fiecare seară să renunț la nuntă și să fug undeva cu Eric. Dar nu am vrut s-o ascult și uite-mă aici! În mai puțin de două ore voi fi soția lui Dima. Exact cum am spus, jocul meu s-a întors împotriva mea.

Mă așez pe un scaun încercând să-mi încalț pantofii pentru a ieși. Nu mai pot trage de timp oricât aș vrea. În timp ce-mi aranjam eu cureaua de la o sanda, aud cum intră cineva rapid în cameră.

- Acum ies, Char. spun ridicându-mi privirea. Luis?! întreb uimită.

- Bună, Rita. zise el zâmbind malefic. Ți-a fost dor de mine?

- Ce naiba cauți aici?

- Vreau să vorbim.

- Luis, am fost destul de clară că...

- Da, da. se maimuțărește el. Nu mă iubești pe mine, știu. Îl iubești pe Eric și te măriți cu Dima pentru a te răzbuna. Te cunosc, Rita. Mult mai bine decât ți-ai putea imagina.

- Mă sperii. spun în timp ce îl privesc cu groază.

- Iartă-mă, Rita! zise și se apropie de mine punându-mi ceva pe nas.

Simțeam cum îmi pierd ușor cunoștiința, deși încercam din răsputeri să-i dau mâna la o parte. Nu mai am puterea pe care o aveam înainte și Luis știe asta. Încerc să-mi țin ochii deschiși, dar îi simt grei și apoi adorm.