Razbunarea

Capitolul XIII

          Au trecut două săptămâni de la razia poliției la „Saphire" și arestarea lui Ryan. Două săptămâni în care eu mi-am finalizat răzbunarea pe Ryan și am conturat ultimele linii pentru lovitura finală pe care o va încasa Dima.

Și ca s-o iau cu începutul, după ce l-am sechestrat câteva ore pe Ryan și am aflat detaliile pe care nu le știam despre Dima, m-am întors în camera mea de hotel. Însă după câteva ore, Dima a revenit la mine în cameră. Îl vedeam că era atât de turbat de nervi că mai avea puțin și se ducea să-l omoare pe Ryan. Și bineînțeles că a venit la mine vrând să se calmeze. L-am calmat puțin, dar nu în felul în care voia el.

Stăteam întinsă în patul mare din camera mea de hotel și urmăream ultimele noutăți despre razia pusă la cale de mine. Încă nu se aflase nimic despre răpirea lui Ryan și zâmbeam victorioasă în sinea mea. Însă nu peste mult timp aud câteva bubuituri în ușa camerei mele. Mă ridic din pat debusolată și merg să văd cine era, nu înainte de a schimba canalul pe unul de muzică la tv. Nu mică mi-a fost surprindere când l-am văzut pe Dima la ușă.

- Pot intra? m-a întrebat puțin agitat.

I-am făcut loc să intre și am închis ușa în urma mea. A început să se plimbe prin cameră ca un leu în cușcă și mai avea puțin și scotea flăcări pe nas. M-am dus lângă el și i-am atins umărul. M-a privit debusolat și apoi s-a așezat pe marginea patului.

- Ce s-a întâmplat, Dima?

- Ce dracului să se întâmple, Rita? a țipat el și s-a ridicat iar de pe pat. M-au sunat de la poliție să-mi zică că Ryan e acuzat și de uciderea unei prostituate! Și în plus, a și dispărut din duba poliției cu care era transportat spre închisoare!

Îmi venea să-l sun pe Henri și să-l înjur de toate. Nu a fost în stare să ducă la cap treaba făcută de mine, idiotul?! Cum dracului reușise să nu-l ducă pe Ryan înapoi la dubă în timp util?! Mi-am mușcat limba și m-am prefăcut mirată de veștile primite de la Dima.

- Cum așa?

- Nu știu, Rita! Idiotul avea amici și l-au ajutat să evadeze. Și acum totul va fi pus pe seama faptului că totul se trage de la club! țipa el agitat.

- Păi și acum...

N-am mai apucat să termin întrebarea că i-a sunat telefonul lui Dima și am ascultat curioasă discuția. Nu am înțeles mare lucru din ce vorbea, dar îl vedeam cum își schimba expresia din nervos în și mai nervos, apoi în fericire șamd. Convorbirea cred că a durat cam vreo 10 minute, timp în care el spunea doar „Da, sigur.", „Am înțeles"și „Nu se mai poate face nimic?". Când a închis telefonul, s-a așezat pe marginea patului cu capul în palme și a început să dea din umeri, semn că plângea. I-am urmărit gesturile atentă și când am crezut că e momentul oportun, m-am așezat lângă el și l-am atins pe umăr ușor.

- E totul bine? am întrebat puțin speriată de ceea ce avea de gând să facă.

- Nu, Rita. răspunse el privindu-mă cu ochii plini de lacrimi. Nimic nu mai e bine.

- Ce s-a întâmplat?

- L-au găsit pe Ryan. Era într-un șant lovit rău la cap și e la spital în stare gravă. Se pare că de fapt, ar fi fost răpit de cineva care-și dorea să se răzbune pe el și de asta a fost găsit și atât de rănit. continua să-mi povestească cu lacrimi în ochii și eu nu mai înțelegeam nimic deja.

- Cine ar fi putut face asta?

- Habar n-am. Dar asta nu e tot...

- Ce mai e?