Gardienii: Competiția

1

          Maia privește în partea stângă la mulțimea parcă infinită de oameni. Erau femei și bărbați ce purtau costumele de luptă și aveau o mină serioasă ce îți dădea fiori dacă îi priveai pentru mai mult timp. Ei erau în primele rânduri, aveau prioritate, erau mai tineri. În spatele lor, Maia vede oamenii mai în vârstă, ochii lor nu transmiteau duritate ci mai mult compasiune, le părea rău pentru ceea ce avea să se întâmple. În mâna fiecăruia dintre bătrâni era mânuța câte unui copil, toți îmbrăcați frumos. Maia își oprește privirea asupra unei fetițe de doar câțiva anișori, îmbrăcată într-o rochiță lungă până sub genunchi de culoarea lămâii. Chipul ei era schimonosit și încerca să scape de strânsoarea bunicii ei, se plictisea și nu înțelegea nimic din ce se petrece. Pe fața Maiei apare o umbră a unui zâmbet. Nici ea nu știa exact ce se întâmpla, doar părea că știe, însă era năucită de tot ce se întâmpla. Mâna dreaptă este strânsă puternic de cea a lui Fip pentru a-i atrage atenția. Toți se aflau într-un rând, îmbrăcați în costume de luptă, fără nicio armă asupra lor. Era speriată, se citea ușor pe fața ei, cu toate că luptase cu oricine pentru a-l face să accepte că este pregătită, acum era speriată, emoțiile îi controlau fiecare parte a corpului, iar Maia nu putea să opună niciun fel de rezistență.

— Ești mai mult decât pregătită! Amintește-ți ce am vorbit aseară! Era un ordin, dar în tonul său Maia putea să distingă căldura. Fip voia să fie puternic, puternic pentru amândoi.

         Mulțimea pornește în urale atunci când Egon apare la balconul clădirii unde își trăia cea mai mare parte a vieții. Era îmbrăcat în același costum de luptă precum și ceilalți, pantaloni ușor largi, de culoare neagră, încărcați cu buzunare unde poate să își ascundă pumnalele și o geacă de aceeași culoare ce era făcută să țină de cald și să reziste în condiții extreme. Avea aceiași ochi reci ce puteau să spargă până și cel mai dur ghețar. Cu toate că era un magician în toată splendoarea cuvântului tot simțea nevoia să aibă arme cu el, la orice fel de eveniment. Atât Maia cât și Fip aveau un întreg istoric cu Egon, dar amândoi își dau seama că  ceilalți optsprezece concurenți nu avuseseră ocazia nici măcar să vorbească cu el. 

  — Bine ați venit la începutul competiției cu numărul patruzeci și doi. Precum și în alți ani vor avea loc mai multe etape în care vă veți dovedi agilitatea, șiretenia, cunoștințele lumii noastre și arta luptei în condiții speciale. Toate aceste calități trebuie să fie prezente la câștigătorul acestei generații. Nu sunt acceptate sabotajele, agresiunile asupra celorlalți concurenți dacă nu sunt cerute, nu voi permite ca anul acesta vreunul dintr voi să aibă pe conștiință moartea unui camarad. Nu veți avea asupra voastră vreo armă, cu excepția unei singure etape. În timpul etapelor dar și între timp veți fi izolați de cei din afara competiției. Sunt acceptate alianțele, dar doar între doi concurenți pentru a nu exista o diferență considerabilă.Oricine va încălca aceste reguli va fi eliminat din competiție. Egon face o pauză pentru a-i privi pe fiecare în ochi, apoi continuă. Probele au fost gândite astfel încât să nu fie predictibile, aici veți fi puși în fața temerilor voastre. V-ați antrenat mult timp pentru a deveni ceea ce sunteți acum, așa că tot ceea ce vă pot spune este să fiți corecți și tot norocul să se abată asupra fiecăruia dintre voi. 

      Egon termină de spus tot ceea ce trebuie și se retrage în aplauzele mulțimii. Toți îl admirau pentru ceea ce a creat, pentru modul lui de a gândi și pentru puterile lui, pentru mulți încă reprezenta un mister ce probabil niciodată nu îl vor desluși. Câștigătorul ultimei competiții își face apariția printre ușile uriașe din lemn ale clădirii. Era un bărbat masiv, ce era greu de crezut că are doar douăzeci și unu de ani. Avea ochii negrii, dar nu la fel precum cei a-i lui Fip ce desemnau profunzimea lui, aceștia nu arătau decât cruzimea pură. Pielea lui era închisă la culoare și purta un costum de luptă negru cu modele complicate albe. Nu era tocmai cel mai potrivit pentru a-l folosi undeva pe teren.