Seven Reasons To Hate You

Capitolul 3

După terminarea orelor, eu și Tomy ne îndreptăm spre o clădire din centru, în spatele căreia obișnuim să fumăm după fiecare zi de școală. Părinții lui nu știu despre acest viciu; nici ai mei, dar cui i-ar păsa...

― Jur că am s-o bat pe aia cât de curând. Care e problema ei? Are popularitate, bani, o familie frumoasă...

Tomy a înțeles despre cine vorbesc, iar zâmbetul îi apare imediat pe buze.

― Cred că ultimul lucru de bifat de pe lista ei era să se ia de tine. Zâmbesc. Ați fost prietene nu-i așa? Adică înainte de mine.

― Școala primară. Corect. Urăsc când se preface că nu-mi știe numele! Sarah, o imit eu, iar Tomy chicotește. Trag încă un fum din țigara lui. Și continui să cred că a fost o greșeală faptul că am fost prietene. Măcar acum nu-mi știa numele și povestea.

― Ai dreptate, dar tot o afla dacă o interesa. Mai ales acum după faza cu Liam.

― O spui de parcă a fost cine știe ce, Tomy. A fost doar un sărut la beție. O greșeală...

― Nu pari să crezi asta. Te porți de parcă ți-a plăcut. Îl observ că râde, iar eu îl lovesc ușor în umăr.

― Idiotule...

Simt cum telefonul îmi vibrează în buzunar, așa că mai trag un fum și verific să văd cine este. Mătușa Louise apare pe ecran, iar eu glisez fără să-i răspund. Telefonul continuă să sune în disperare și cedez într-un final, răspunzându-i.

― Sunt cu T... O aud cum suspină. Mătușă, s-a întâmplat ceva?

― Peter, Sofie. Peter s-a trezit în sfârșit! M-au sunat medicii.

O, nu... Tata s-a trezit din comă după un an?! Nu-mi vine să cred...

― Trebuie să plec, spun luând-o la fugă printre clădiri. Ne vedem mâine!

― Ce s-a întâmplat? Sofie! Îl aud cum strigă în urma mea. Îi voi povesti mai încolo.