Seven Reasons To Hate You

Capitolul 10

La naiba! Ce e durerea asta groaznică de cap? Și unde sunt? Tot ce văd este o lumină albă care simt cum mă orbește. Cineva se pune în dreptul ei, iar eu pot deschide în sfârșit ochii. Este mătușa Louise. Plânge.

― Oh, Sofie! De ce ne-ai făcut asta?

Ce am făcut? Nu-mi amintesc nimic de seara trecută. Mă uit în jur și tocmai atunci observ că sunt într-un salon de spital, iar în mâna mea se află o branulă. Dau să deschid gura, să spun ceea ce simt, însă tot ce îmi iese este o simplă șoaptă. Nu pot nici să vorbesc.

― Tatăl tău avea dreptate. Ai scăpat de sub control, Sofie. Țigările, acum și droguri. Ești nebună, fato?! Medicii ți-au găsit substanțe în sânge.

Droguri? Ce droguri? Oh, stai... Seara trecută! Am fost la club cu Tomy... Rahat! Am uitat complet de jocul ăla prostesc!
Încerc să mă ridic pe pernă, iar în acel moment intră buzna Tomy. Pare super îngrijorat. Cred că a aflat... Oh! O să mă mustre groaznic!

― Sofie! Cum te simți? Am auzit ce s-a întâmplat. Ai consumat droguri după ce am plecat?! La naiba! Știam că jocul ăla nu-i a bună. Când m-am întors nu mai erai acolo. Am crezut că ai plecat. O să merg și o să vorbesc cu Marlo. Trebuie să renunți la toate astea! Nu îți fac bine.

― Aștepați, copii! Ce joc? Și cine naiba e Marlo?

― Vorbim mai târziu. Când îți revii... Tomy iese pe ușă supărat.

Am făcut-o de oaie... Tata!

― Tata a aflat?!

― Da, și e foarte supărat. Nervos pot spune. Nu ieși cu bine din asta, Sofie.

Iese și ea din salon. Super!

La câteva ore după reușesc să îmi revin, încât să mă pot ridica. Găsesc o pungă cu haine lângă patul în care stau, dar și telefonul pe măsuță. Probabil că erau pentru când aș fi ieșit de aici. Ei bine, acest moment a sosit. Nu pot rămâne aici! Aș putea să dau ochii cu tata și totul va fi și mai rău decât este deja... Găsesc o fustă scurtă în dungi albe și negre asemănătoare uniformei de la liceu, un maiou negru și niște ghete. Cred ca sunt hainele mătușii. Scoase de la naftalină mă gândesc...
Le îmbrac cât pot de repede și o tulesc atunci când scot capul pe ușă și văd că mătușa nu este acolo. Trebuie să dau de Marlo. Doar ei mă pot ajuta. Atunci când deschid telefonul văd un mesaj de la un număr necunoscut. Este Marlo!

"Dacă citești asta înseamnă că te-ai trezit. Vino pe ponton la ora 16 și o să-ți explic totul. Și... Jocul continuă evident!"

Mai sunt doar treizeci de minute până la 16. Trebuie să mă grăbesc. Vreau să aflu tot ce s-a întâmplat aseară pentru că merit niște răspunsuri. Ei m-au adus în starea asta, ei mă scot!