Seven Reasons To Hate You

Capitolul 12

― Să o facem ca la carte, spune Aiden ridicându-se. Merge spre o măsuță aflată aproape de noi unde observ a fi o boxă sau ceva. Pe fundal începe Yoncé - Beyoncé, iar toți ceilalți încep să bată din palme. Ăsta presupun că ar fi startul meu.

Mă ridic stângace și încep să mă las purtată de melodie, de sunetul valurilor și de strigătele din jurul meu. Avea dreptate Marlo. Fără droguri nu aș fi fost în stare de toate astea.

― Dezbracă-te odată! Strigă Aiden, iar apoi aud râsul pițigăiat al lui Paisley.

Încep prin a-mi desprinde cele două cozi, iar apoi îmi trag tricoul pe cap rămânând în bustiera mea neagră. Aud strigăte și îl văd pe Tomy cum pleacă. Nu o să stau după el ca după un copil. Vrea să fie lângă mine - bine, dacă nu - nu. Îi arunc brățările lui Nate care pare să mă filmeze. Râd și aproape că alunec, dar mă stabilizez repede și încep să-mi deschid fermoarul jeanșilor.

― Pantalonii jos, mamaie! Strigă Nate, iar Marlo chicotește și aproape că mă soarbe din priviri.

În timp ce îmi lăsam jeanșii, un bărbat în uniformă alerga spre noi.

― Rahat! Poliția! Il aud pe Marlo, iar toți încep să fugă. Îmi închid la loc pantalonii și îmi culeg în fugă tricoul de pe jos. Mă întreb de unde am forța asta de a fugi pentru că în fiecare moment am senzația că voi cădea. Repede! Urcă! Îmi face semn Marlo să mă urc pe motor. Nu stau pe gânduri și încalec, iar polițiștii rămân în urmă precum niște furnici.

― Oprește! Oprește! țip eu la scurt timp după.

― Ce s-a întâmplat? mă întreabă Marlo îngrijorat, iar eu cobor imediat.

Spitalul, drogurile, faptul că nu am mai mâncat de ieri, totul au dus la senzația de vomă. Mă sprijin de o clădire, iar după ce mă liniștesc îmi șterg fața cu tricoul. Acum îmi trebuie unul nou...

― Ești în regulă? Te duc acasă?

― Nu prea mai am una, iar în acest moment nu prea am chef de mustrările lui Tomy. Tu... Tu ai una, nu-i așa?

Marlo zâmbește, iar apoi mă ajută să mă urc din nou pe motor.