Seven Reasons To Hate You

Capitolul 8

Ceilalți din grup vin și ei lângă noi și se așază pe canapele. Doamne cât miros a marijuana...

― Îmi place părul tău, îmi spune una dintre fete. Bizar...

Părul meu e la fel de monoton ca întotdeauna: două cozi împletite și lăsate pe față.

― Merci. Uhm, și mie al tău, cred...

― Madison, se prezintă ea.

Madison are părul roșcat, două piercinguri în nas și sprănceană, iar ambii umeri sunt acoperiți de tatuaje colorate. Nici ceilalți nu par a fi dezgoliți, când vine vorba de tatuaje.

― Sofie, răspund eu. Iar el este Tomy.

― Este iubitul tău? întreabă cealaltă fată.

― Nu. Doar buni prieteni.

Fata se strâmbă, iar doi dintre băieți bufnesc în râs.

― Uite care e treaba, spune Madison. Ne cerem scuze pentru faza de afară. Chiar nu te-am văzut.

Nu-mi displace fata asta.

― Da, o susține unul dintre băieți. Cred că e cel care și-a cerut scuze afară.

Dau din cap și mă las mai bine pe canapea. Ziua de azi poate fi și mai stânjenitoare de atât? Aceștia continuă să facă mișto de dansatoarea la bară care a apărut pe scenă, iar eu și Tomy ne afundăm din ce în ce mai mult în canapea. Poate devenim invizibili sau ceva. Unul dintre băieți scoate ceva din buzunar. Cred că e marijuana. Trage pe nas din acel bețișor, la fel și ceilalți până ce acesta ajunge la noi. Tomy dă din cap, iar eu fac același lucru.

― Oh, te rog. E o doză mică. Nu vei păți nimic.

― Este okay dacă nu vrei, îmi spune Madison.

― Ce mai găină! râde unul din băieți.

― Aiden! Îl ceartă Madison.

Presupun că așa îl cheamă. Acesta ridică mâna în semn de retragere și râde. Nu mă pot lăsa batjocorită de ei, așa că întind mâna după bețișor și trag puțin pe nas. În acel moment nu știu ce să fac mai întâi: să strănut, să scuip totul afară sau să mă țin mai bine de canapea ca să nu cad. Tomy mă întreabă dacă sunt bine, iar în acel moment în mine se extinde ceva ce aș putea numi euforie. Nu mai simt nevoia de a da totul afară, ci din contră, mai vreau. Însă simt cum tot clubul se învârte cu mine.

― Doar atât momentan, îmi spune drogatul. Eu mă strâmb și încep să râd. Nu știu categoric ce a declanșat acea substanță în mine, însă ador felul în care mă face să mă simt.

― Marlo, nu ar fi trebuit să-i dai. Uite-te cum face! Aiden îl privește pe drogat. Deci așa îl cheamă pe Snake Jr.

― Te simți bine? mă întreabă Tomy speriat. Ah, trebuia să mă asculți...

― Da, mai bine ca niciodată, cred. Știi ceva? Hai să jucăm ceva pentru că simt că o să vomit de la atâta plictiseală. Râd, dar parcă nu e râsul meu. Tomy își dă ochii peste cap și își pune fața în palme.

Drogatul, adică Marlo, îi zâmbește lui Aiden și lui Nate, din ce am înțeles că îl cheamă, iar apoi își mută privirea asupra mea.

― Cele șapte provocări. Îți sună interesant?

Și... începem.