The Demon's Hospital

4.

Ma trezesc ca de obicei,din fericire fara niciun vis. Nu mai vreau sa merg. Nu mai merg. Renunt. Incep o zi complet normala ,merg si mănânc,o sun pe mama care este plecată din tara si ma hotărăsc sa ma întorc în cameră. Cand intru un tipat imi părăseste buzele...sânge,pe parchetul meu era o balta de sânge. Aduc repede un mop si sterg ce era acolo. Cum a putut sa faca asa ceva? Eram terifiata. O balta de sânge în cameră mea! Cum a intrat in casa?Stiu cine a facut asta...dar...de ce? Dupa ce termin de curătat merg iar la spital. Eram atat de pierdută în propriile gânduri. Nici atenta pe unde mergeam nu eram. Stiam un lucru,ce a facut nu este normal.Intru ca o furtună si il vad stand pe un scaun.
-Ce vrei de la mine?
-Pai buna si tie Ruth.
-Nu incepe,spune-mi ce vrei de la mine!
-Ti-am zis sa vii azi,nu ai vrut,am fost nevoit sa fac asta
-Du-te dracu
-Nu mersi,am fost ,nu prea am companie acolo,daca vi si tu poate ,spune el cu un rânjet sinistru.
-Nu te suport!
-Asta e si ideea păpușă. Ma incrut si ma apropii de el cu degetul arătător spre acesta.
-Tu ai sa ma lasi in pace!
-Altfel ce? Spune ridicându-se ajungand la 4 centimetri de mine. Altfel o sa ma înjunghii? Nu asa merge baby. Tu tot nu ai invatat cine este seful aici.
-Ce vrei de la mine?
-Ai mai intrebat asta si ma enervezi ,spune încruntat. Se asează iar pe scaun iar eu fiind o împiedicată fara echlibru,in momentul in care ma trage de mana ajung să stau in poala lui.
-Spune ce vrei păpușă,eu ma uit surprinsă la el
-Vreau...Vreau sa ma lasi odata in pace.
-Off...păcat că nu o sa se întâmple...iubire. A...a zis asta? Cum dracu? Ce dracu? De cand dracu? Sunt prea uimită si derutată in momentul asta.
-Te rog,asta este tot ce iti cer,sa ma lasi in pace,cer prea mult? Se uita prea ciudat la mine,eram prea aproape. Il simteam. Ma ridic repede de pe el si acum stau impunătoare in fata lui.
-Imi răspunzi azi? Nush de unde atata curaj pe mine dar mai bine tac odata. El incepe sa rada si apoi spune.
-Micuto,de unde atata tupeu? Nu uita unde esti si cu cine vorbesti! Ultima fraza a spus-o tipand ! Eu ma fac mica in locul in care ma aflam. El se ridica de pe scaun si ma apuca strâns de par
-Ce ar fi sa nu te mai porti ca o tarfa? Nu iti sta bine cu fite.
-Ahh..ma doare...Da-mi drumul! El ma agată mai bine de par iar apoi ma arunca pe jos. Se apropie de mine si se apleacă in fata mea.
-Ai niste reguli de respectat,asta ca sa iti fie clar! Eu ma ridic repede in picioare si dupa ii zic:
-Ce te face sa crezi ca voi mai veni?
-Of,of,of...ma faci sa rad,daca nu vii,tu si cei dragi veti trece prin chinuri groaznice. Eram complet oripilata. Imi era frica si greata.
-Cum te cheamă,il intreb ca sa sparg tăcerea.
-Mathias,spune el putin uimit de intrebarea adresata de mine. Ma uit repede la telefon si vad ca deja este târziu.
-Eu...eu trebuie sa plec,spun uitându-ma la usa. Cand ma întorc el a dispărut si usa s-a deschis. Ok,iar o "despărtire" bizară. Merg repede acasă si ma gandesc la ce s-a intamplat azi. Daca nu merg va ranii multe persoane. E vina mea si a curiozității mele. Ce proasta am fost.
Alt capitol,sper sa va placa cartea