The Demon's Hospital

6.

Eu si Alex stăteam la masa ganditoare. Ne uitam in gol fara sa exprimăm nicio emotie.
-De ce? Spune Alex parca pierdută.
-Nu stiu,asta vreau sa aflu si eu. Zic mutandu-mi privirea asupra ei. Nu mai pot! Imi este frica sa ma mai întorc acolo! Sunt asa o proasta.
-Hey Ruth,nu e vina ta,erai curioasă si eu la fel. Bineinteles ai fost si incapatanata dar nimeni nu se astepta la asta.
-Maine cand merg ce fac? Trebuie sa am grija sa am gura mica si sa fac ce imi spune dar niciodata nu stiu cum va reactiona.
-Pai cred si eu daca este schizofrenic si mai are si altele.
-Ce ar fi daca as veni cu tine maine? Eu fac ochii mari si ma grăbesc sa zic:
-Nu,nu,nu,nu te bag in asta,cine stie cum te ameninta si pe tine. In plus,daca ai veni nu ai avea cu ce sa ma ajuti. Acolo sunt 250 de demoni ca el.
-Off,ai dreptate,imi pare rau ca nu am cu ce sa te ajut si imi pare rau ca pana acum te-am lăsat singura.
-Nu e vina ta,eu acum plec,am teme si trebuie sa ma linistesc putin.
-Ok,ai grija ce faci totusi.
-Ne vedem maine,pa.
-Pa. Mergeam în drum spre casă si ma gândeam la el. Deodată cad pe trotuar ca lovită de o masina. Nu mai aveam putere,ma durea capul îngrozitor de tare. In urechi auzeam dor un ţiuit si vocea lui:
-O sa imi multumesti mai tarziu. Dupa asta negru.
Imi deschid ochii si vad ca sunt la spital. Pe scaunul de langa mine era Alex.
-Alex? Cum am ajuns aici?
-Doamneee! Ruth esti bine. Vine si ma ia in brate. Ce ai pătit?
-Ma durea capul si...El era de vina ,spun asta si ochii incep sa imi lacrimeze. A zis ca o sa ii multumesc mai încolo. Tu cum ai ajuns aici?
-Doctorul ti-a anunțat mama si ea m-a sunat. Prosfesorii mi-au dat voie sa plec de la ore.
-Sa pleci de la ore? Cat naiba e ceasul?
-Acum avem a doua ora. Ai fost intr-un fel de comă.
-Baga-mi-as,trebuie sa plec sa merg la spital si sa vad ce vrea.
-Esti slăbită,nu cred că ar trebuii sa mai mergi azi.
-Iti aduci aminte data trecuta cand nu am vrut sa merg?
-Mda...cred ca e mai bine sa mergi. Doctorul intra in salon,imi face o serie de analize si zice ca poate sa plec. Ma îmbrac cu hainele aduse de Alex pentru mine si plec. Ajung in fata spitalului si deschid usa. Il vad acolo. Se plimba pe coridor. Cand ma aude se întoarce surprins.
-Hm...Ma mir ca ai venit. Spune el cu un rânjet.
-Daca nu veneam cel mai probabil ma trezeam cu un cadavru in camera.
-Sa stii ca la asta ma gândeam. Pfoai,perfect. Dementul asta omoară pe oricine doar ca sa ma sperie.
-De ce m-ai facut sa ajung la spital? Spun eu curioasă asezandu-ma pe un scaun de pe hol.
-Pe langa multe alte puteri,Ruth,mai pot prezice si anumite lucruri din viitor draga.
-Mda,mersi pentru explicatia detaliată. El isi da ochii peste cap iar eu scot limba la el. Fata lui este acaparată de o incruntatura. Ajunge aplecat in fata mea cu mâinile pe picioarele mele.
-Repeta ce ai facut inainte. Spune pe un ton apăsat si destul de înfiorător.
-Nu cred ca e o idee bun....
-FA CE TI-AM ZIS! Mâinile sale imi strangeau foarte tare picioarele. Eram prea speriată asa ca fac ce a zis. Imediat ce mi-am scos iar limba la el,acesta o prinde cu dinti si musca tare,lucru care ma face sa sangerez. Imediat ce a obtinut ce a vrut imi da drumul.
-Acum sper ca te-ai linistit cu gestul asta. Eu mă uit in pământ. Felul lui de a imi spune sa încetez a fost...neprevăzut. El observa ca nu ma uit la el si imi ridica barbia astfel incat sa facem pentru a nu stiu cata oara contact vizual.
-Apropo,ai gust bun. Spune asta si incepe sa rada indepartandu-se de mine.
-Imi...Imi poti spune istoria spitalului? Se întoarce la mine cu o fata intrebatoare.
-Hm...depinde,daca o sa fi cuminte. Spune si imi face cu ochiul. Usa de la intrare se deschide iar el imi face semn ca pot sa ies. Zis si facut,am tulito afara si m-am oprit abea cand am ajuns la urmatoarea strada. Nu stiu ce sa fac acum. Sa ii zic lui Alex? Poate se îngrijorează prea tare. Hmm... O sun macar.
-Buna Alex
-Cum a fost,zi tot,dar mai bine nu la telefon. Ne vedem in fata casei tale
Nu stiu,capitolul asta nu prea imi place,as vrea niste păreri