The Demon's Hospital

5.

Sa ascultati melodia de la media fiindcă pare ca se potriveste cu capitolul si imi place mult in general
Nu pot sa merg iar acolo. Chiar nu pot...off,trebuie. Nu vreau ca părintii mei sa pateasca ceva din vina mea. Sunt asa o proasta ca am mers acolo,acum toti au de suferit daca nu continui . Astazi,desigur este luni,ma îmbrac repede de scoala si o pornesc spre liceu. Cand ajung in curtea clădirii imi aud prietena tipand la mine.
-IERI DE CE NU M-AI ZIS CE S-A INTAMPLAT? Te-am sunat încontinuu.
-Scuze,am fost foarte obosită. Iti spun in drum spre clasa. Am inceput sa ii povestesc iar ea a ramas cu gura căscată.
-Ee...el e bipolar! Nu ar trebuii sa mai mergi acolo.
-Ti-am zis ,daca nu merg le va face rau tuturor.
-Si tu il crezi?
-Nu am de gand sa risc. Spun si intru in clasa. Orele trec mult mai repede ca de obicei si uite asa ajung iar in fata spitalului. Cand ma uit la clădirea imensă ma apuca toti fiorii. Intru pe sub gard si ajung iar in spital. Nu e nimeni aici. Acum ce fac? Decid să mai exploreze putin locul. Merg drept inainte pe coridor pana in capătul acestuia unde se afla un fel de secretariat. Intru pe usa si in interior vad o groaza de sertare. Aici trebuie sa fie actele de internare ale pacienților. Daca il gasesc si pe al lui? Cotrobai repede la litera A,nu pare a fi aici,merg si ma uit la litera B unde il gasesc. Mathias Black. Ii deschid dosarul si ma uit atenta la foi,nu reuseam sa citesc tot. La motivul internării puteam citi doar doua lucruri: schizofrenie si tentativa de sinucidere. Restul cuvintelor erau pătate. Ma uit mai atenta si vad pe urmatoarea pagina ceva ce ma ingrozeste. El a omorât oameni,multi oameni.
-Se pare ca papusa e curioasă,nu? Ma întorc speriată cu fata la el. Oh,scuze,te-am speriat cumva? Spune el râzând batjocoritor. Ajunge in fata mea si imi smulge dosarul din mana.
-Nu crezi ca esti cam bagacioasa? A spus asta pe un ton amenintător uitându-se cu o privire plina de ura la mine.
-Nu am vrut sa fac nimic doar ca...am ajuns aici si nu era nimeni si...
-Si te-ai gandit sa te uiti prin lucruri personale? Spune de data asta tipand. Isi pune mâinile în jurul gâtului meu si ma strânge. Ma tranteste de perete si ma ridica pana la nivelul lui.
-Ce ar fi sa nu-ti mai bagi nasul unde nu e treaba ta!? Eu deja nu mai puteam respira. Vedeam totul incetosat. Imi da drumul iar eu cad la podea la picioarele lui. Cand reusesc sa ma ridic ma izbeste de perete si cad din nou. Ma ridic iar dar el procedează la fel si ajung tot pe jos. El îngenunchează si ajunge la nivelul meu. Imi ridica bărbia cu doua degete astfel incat privirile sa se intersecteze.
-Of,of,copila,nu stii in ce te-ai băgat venind aici. Din ochii mei curgeau lacrimi din cauza durerii. Cand vede ca plâng pare putin socat dar apoi incepe sa rada satisfăcut. Incepe sa imi mângâie obrazul cu degetul mare. Imi transmitea atatia fiori in corp. Ma infricosa dar intr-un fel bun uneori.
-Ce esti? Intrebarea mea il suprinde in totalitate.
-Nu ti-ai dat seama? Spune asta cu un rânjet sadic. Eu negand din cap. Sunt un demon. Ultimul cu vad ma face sa tremur.
-E... imposibil. Daca erai demon erai in iad, nu pe pământ.
-Off ,se vede ca nu stii prea multe in legatura cu lucrurile de genul. Oamenii care au murit aici au avut doua cai,iadul si raiul. Cei care nu au avut pacate au plecat în rai deoarece Dumnezeu i-a crutat,restul ca mine,au ramas captivi aici.
-Deci,tu si cei care sunteti aici nu puteti iesii din spital?
-Ceva de genul păpușă.
-Atunci,cum a ajuns balta de sânge în cameră mea? Cum m-ai amenintat ca ai sa ma torturezi pe mine si pe cei dragi? El incepe sa rada ironic.
-Daca insemna ca sunt blocat aici nu inseamna ca nu am puteri dulceata. Ai grija ce faci si ce spui fiindcă cam ridici tonul.
-Eu nu mai stau niciun minut aici. Spun si ma îndrept alergând spre usa.
-Pleci fara sa iti iei ramas bun? Spune aflându-se in spatele meu. Eu nu ii raspund si apas pe clanta dar fara rezultat. Ma întorc cu fata la el si ii spun:
-Deschide usa.
-Nu,pana nu iti iei ramas bun! Se apropie de mine. Eu imi pun mâinile pe pieptul lui bine lucrat si incerc sa il împing dar în zadar. Imi apuca mâinile si le duce deasupra capului meu. Era atat de aproape de mine. Buzele sale ajung pe maxilarul meu,lăsând saruturi umede iar apoi urca cu privire la ochii mei. Mai plasează un sărut in coltul buzelor mele ,imi da drumul mainilor apoi spune:
-Intoarce-te! Spune el autoritar.
-Nu cred ca...
-Am zis sa te întorci! Ma întorc cu spatele la el cum mi-a cerut. Il simteam,spatele meu era lipit de abdomenul meu. Fundul meu ii atingea barbatia lucru care m-a facut sa ma inrosesc. El se îndepărtează de mine si usa se deschide. Ies repede iar apoi imi întorc privirea si il vad in fata usii. Avea un rânjet pervers apoi usile se trântesc. Ies repede din curtea spitalului si imi sun prietena.
-Trebuie sa vorbim neaparat!
Capitolul asta am vrut sa fie unul mai special si sper ca mi-a iesit!