The Demon's Hospital

14.

Am postat mai devreme fiindca mi s-a intamplat ceva azi super naspa si nu voiam sa va las fara capitol totusi desii stiu ca nu va pasa de problemele mele
Ma trezesc complet ametita. O durere de cap  pune stapanire pe mine. Incerc sa ma ridic din pat dar mana lui Matt ma tine la locul meu. Stai! Matt?!
-Nu iti aduci aminte nu? Spune el ranjind cu ochii închisi.
-Ce sa imi aduc aminte?
-Ai vrut sa o facem,m-ai lăsat să te ating. Eu raman cu gura căscată. Inchide gura. Cum ma vede daca are ochii închisi?
-Nu am facut nimic nu? El se ridica si se uita serios la mine.
-Nu,dar daca nu te opream o facem plus ca mi-ai fi facut si un oral exceptional. Obrajii mei s-au facut rosii de rusine dar si nervi. Voiam sa tip la el dar daca o facem,ceva rau se putea intampla asa ca renunt la idee.
-Beată sa stii ca esti foarte de treaba,spune el cu ranjetul pana la urechi.
-Pai,nu te obijnuii,nu mai beau in viata mea. Spun si cand vreau sa ma ridic aproape cad. Capul ma doare rau si nu pot sa stau in picioare.
-Stai in pat,vin cu niste pastile. Spune si iese repede din camera. Eu vreau sa merg sa ma schimb dar mi-e greu. Ajung in lenjerie intimă dar sunt întreruptă de Matt. Cand il vad ma acopăr instinctiv.
-Ieri erai gata să te dezbraci si de alea,spune si rade zgomotos. Iar ma inrosesc ca proasta. El vine langa mine si i-a pantalonii pusi pe pat si ma ajuta sa ma îmbrac. Asta e ciudat. Dupa imi da pastilă pe care o iau in sila.
-Care este problema ta cu pastilele?
-Pai...cand eram mai mica,am fost in depresie asa ca...Am luat 70 si ceva de pastile si...Am vrut sa... El si-a dat seama ca voiam sa ma sinucid prin supra doza.
-Inteleg,si acum cand iei pastile ti se face rau.
-Da... Nu mai spusesem asta decat lui Alex si atat,nimeni nu stia,nici părintii. Ajunsesem la spital dar nu stiau ce am,mi-au facut o injectie si gata.
-De ce te-ai sinucide? Nu inteleg ,spune el confuz.
-Depresia e o boala ,ok? E ceva de care nu scapi usor. Fiecare lucru facut gresit,fiecare persoana care te raneste,fiecare zi in care nu simti nimic,totul te duce la asta. Am fost rănită de multe persoane. Apoi am avut anxietate si aveam primele semne ale anorexiei dar mi-am dat seama la timp. Am incercat doar de doua ori sa ma sinucid. In rest,ma taiam,nu mâncam. Făceam orice sa imi fac rău singura si totul s-a schimbat.
-Cum ai trecut peste asta?
-Nu.
-Nu? Spune total confuz de ceea ce spuneam. Stiu ca nu are logica nimic.
-Nu iti spun,nu ma simt bine,nu vreau sa imi aduc aminte. Ma uitam stinghiera pe pereti amintindu-mi de acei ani groaznici din viata mea in care eram o depresivă. Of...de ce trebuia să imi aduc aminte? E vina lui!
-Nu-s genul de persoana care sa faca pe psihologul dar te inteleg. Dar...incepe sa rada necontrolat. Esti foarte slaba. Esti o persoana atat de slaba incat nu ma mir ca nu te-ai sinucis,iti era frica. Eu mă uit la el iar lacrimile amenintau sa apara. Durea ca spunea asta dupa ce m-am deschis in fata lui, i-am spus unul dinte cele mai mari secrete ale mele si el rade de mine.
-Iesi! Am spus încet dar convingător.
-Ce ai spus? Spune el încruntat.
-Am zis sa iesi! Spun putin ai tare dar nu tipam.
-Auzi,tu nu imi dai ordi...
-E casa mea! E viata mea! E alegrea mea! Am spus sa iesi! De data asta aproape tip. Il împing si il dai afara. Stiu ca m-a lăsat fiindca altfel nu puteam sa il clintesc de pe loc. Respiram greu. Aveam un atac de panica combinat cu unul de anxietate.imi făcea rau,ma făcea bolnavă din nimic. Nu voiam saajing ca el,nu puteam.
  Inima imi bătea puternic iar respiratia mi se ingreuna. Pieptul ma intepa puternic iar lacrimile si:au facut aparitia. Mii de gânduri imi strabateau mintea iar capul ma Durea. Totul s-a oprit. Simteam doar cum inima mai avea putin si imi iesea din piept. Usa se deschide si il vad pe Matt cu cea mai îngrijorată fata. El nu voia sa faca asta? De ce se uita asa la mine? Se asează langa mine si ma prinde de talie.
-Ruth,e ok,o sa fie ok! Spune iar apoi ma sărută. Acum Simteam ca am aer,simteam ca pot sa respir din nou. Cum a facut asta? Îngrijorarea de pe fata lui dispare si ii apare un ranjet.
-Sunt un demon,am puteri,sau ai uitat? Spune foarte aproape de urechea mea. Nu puteam sa spun nimic,nu dupa ce s-a intamplat acum. Nu eram inca bine. Mai aveam nevoie de aer si timp ca sa pot macar vorbii. Poate nu a facut-o intentionat dar daca stau langa el asta o sa se tot întâmple. Nu vreau sa repet experienta asta iar si iar. Nu vreau sa Ajung schizofrenica sau sa am alte boli mintale din cauza lui. Dar,la dracu,il iubeam. Imi făcea rau dar tot el ma făcea bine dupa. Era ca un labirint plin de capcane dar dupa aparea potiunea care ma vindeca. Si nu puteam sa mint,adoram cand ma atingea,cand ma sărută,cand era langa mine. Nu vreau sa recunosc asta dar trebuie. Dar mai stiu si ca,si el simte ceva,nu poate să nege. Am vazut,am simtit. Bun,acum chiar vorbesc ca o nebună în ultimul stagiu al depresiei sau al unei boli ceva care o afecteaza clar la cap.
Nu am corectat capitolul!