Gata teatrul!!!

Doar un joc

     *Amanda
Deja am obosit, sunt toţi aşa de slabi. Cum pot toţi să se îndrăgostească de un trup. Ok, poate nici eu nu sunt o sfântă astfel încât să nu port cele mai provocatoare ţinute, dar totuşi, eu am motiv. Trebuie să mă obişnuiesc să port orice ţinută. Totuşi sunt o actriţă sau ar trebui să devin în scurt timp.
De aceea şi sunt aici bătându-mi capul cu aceşti dobitoci. Sa fim serioşi, ce fată care se respectă ar veni într-un loc plin de baieţi? Poate doar exagerez eu, mai sunt destule fete aici. Şi nici eu nu sunt singură. Sunt cu prietena mea nebună, că doar ea a reuşit să mă scoată din casă. Voiam şi eu să mă uit la nişte piese de teatru, iar atunci vine ea şi îmi spune că mai bine le trăiesc.
Nu am cum să o refuz... ştiu ce îi poate capul. Ultima data când i-am refuzat ceva a găsit o carte " Pomologia" şi s-a apucat să îmi citească despre nuc. Habar nu am unde a găsit o aşa carte plictisitoare. Of, Miruna, of...
Dacă tot vorbesc de ea... oare unde e acum? Mă uit în jur şi o văd cu un baiat bine făcut, cu păr castaniu. Bunuc mai e... să îmi încep şi eu jocul.
Prietena mea nici nu ştie ce o aşteaptă. Merg spre ea aproape urlând la cât de tare era dată muzica:
-Miruna, iubito, te mai aştept mult? Sper că nu mă înşeli.
-Bună, Amanda, spune ea exasperată.
Tipul din faţa noastră se uită la noi ca şi cum acum am aterizat dintr-un tren zburător... gata, bre, pe cer nu-s şine.
-Of, iubito, te mai aştept mult, hai că acum m-am încins. Se pare că am rezolvat şi cu o cameră, spun eu luând-o după mine în timp ce tipul încă se uită după noi.
-Iarăşi, Amanda... nu ai văzut ce bunuc e?
-Era... că după faza ce am făcut-o eu sigur o să te evite când te mai vede. Asta păţeşti dacă ieşi în club cu o actriţă, pe care o mai şi obligi să vină cu tine.
-Mi-a milă de viitorul tău iubit, spune ea şi începe să râdă.
-Şi mie, crede-mă, şi mie, spun eu şi zâmbesc malefic.
Spre noi se îndreaptă alţi băieţi frumoşi. Unul avea părul roşcat şi ochii verzi, iar celălalt părul albastru şi ochii blonzi. Da... se pare că m-am cam pierdut în ochii lui "blonzi"... Am vrut să spun părul blond şi ochii albaştri.
Miruna a observat că mă holbez la blond, aşa că m-a provocat să merg să joc un rol... vei afla în curând şi tu, dar momentan păstrez suspansul.
//râs malefic//
Mă îndrept spre blond cu Miruna în spatele meu, iar când ajung în faţa lui încep teatrul:
- Dragul meu soţ... de ce nu ai mai venit pe acasă... te aştept de trei săptămâni... în aşa fel am ajuns încât să trebuiască să te caut prin cluburi ca să îţi spun că sunt însărcinată.
Blondul se uită în jur,iar când nu observă pe nimeni se uită debusolat la mine, iar atunci eu încep şi mai tare:
-Blondul meu cu ochii albaştri, deja m-ai uitat? M-ai luat de soţie, m-ai lăsat însărcinată şi apoi m-ai uitat sau de vină o fi vreo una din curvuliţele tale?
Blondul deja era exasperat. Nimeni din jurul nostru nu mai era concentrat la muzică, oricum glasul meu se auzea mult mai tare. Când vreau, pot!
-Depărtaţi-vă acum, spune blondul celor de faţă, iar tu, soţioara mea vino cu mine, avem de rezolvat nişte treburi în cameră.
După ce aud asta înghit în sec şi mă îndrept spre scări, după el. Mica mea farsă a ajuns departe. Deşi îmi era puţin frică nu mai puteam de amuzată. Ce feţe au făcut cei de faţă... Ajunşi în cameră blondul îşi începe discursul:
-Nu eşti normală. Doar pentru a mă avea o noapte în pat ai făcut atâta circ, spune el şi începe să râdă.
Râsul era molispitor, aşa că am început şi eu. După câteva minute:
- Ok, deci, scumpul meu soţior... cum te cheamă?
- Mihai, pe tine scumpa mea soţie?
- Poate îţi voi spune după ce îmi spui adevăratul tău nume.