Gata teatrul!!!

Încep să îl visez?!?

Dobitocul se apropie din ce în ce mai tare, iar când e în faţa mea, în loc să se certe cu mine, mă sărută posesiv, dar eu stau împietrită. Nu asta e reacţia pe care o aşteptam.
Eu rămân împietrită. Ce bine sărută. Nu pot să îi răspund nici dacă vreau. Şi chiar vreau, dar dacă fac vreo mişcare s-ar putea să îi cad în braţe.

*Dylan
La asta sigur nu se aştepta, sincer, nici eu nu mă aşteptam, a fost ceva de moment. Nu mi-a rspuns deloc, dar nici nu m-a îndepărtat.
După ce am încheiat sărutul am întrebat-o:
- Cum te cheamă?
- Mihai, spune ea şi începe să râdă. Doar nu te aşteptai să îţi spun numele meu? După...
- O cheamă Amanda, spune fata din braţele lui Mateo.
-Miruna, nu ai fost corectă, eu când l-am întrebat pe el numele m-a minţit. Mi-a spus că îl cheamă Mihai.
-Numele lui este Dylan, spune şi Mateo, iar eu mă încrunt la el. Acum că v-am făcut cunoştiinţă, noi, că dacă aşteptam după voi aveam şi strănepoţi până să vă ştiţi voi numele, dar să mai faceţi şi altceva, spune Mateo cu un zâmbet pervers pe faţă, haideţi să ne distrăm.
Ne îndreptăm spre ringul de dans. Nu sunt eu tocmai un fan al dansului, dar acum nu prea am încotro. Pierdut prin gânduri nici nu îl aud pe Mateo ce mă întreabă până nu pocneşte din degete în faţa mea:
- Hopa... cineva e pierdut prin gânduri... îi fi îndrăgostit de Amanda, spune el râzând. Cum ţi-a plăcut farsa făcută de ea? Şi cum dracu să o faci pe Amanda curvă, serios acum, tu nu ai mai făcut nici o fată curvă...
- Ai văzut şi tu cum s-a comportat, ce ai fi vrut sa fac. Pentru farsă o să o plătească ea.
- Eu ţi-aş sugera să nu te pui cu ea... îţi spun mai târziu de ce, acum hai să dansăm cu fetele. Încearcă să nu o enervezi pe Amanda sau va fi rău de amândoi... Apropo, ea e Miruna, iubita mea, spune el arătând spre fata care mi-a spus numele diavoliţei.
- Am stat sus atât de mult timp încât voi să începeţi o relaţie? Dacă mai stăteam mult cred că vă vedeam căsătoriţi şi cu copiii mari. Ce bine e de ăia care îşi pot face o relaţie uşor...
- Da... tot eu sunt ăla care îşi face relaţii uşor... tu cică ai şi soţie şi copil, spune el şi începe să râdă. Şi tot eu îmi fac repede relaţii.
- Şti că eu din cauza moştenirii primite trebuie să mă feresc de fete, toate fug după bani.
- Încearcă cu Amanda, nu trebuie să îi spui cine eşti, doar încearcă să te distrezi. Ea oricum nu te cunoaşte.
Are dreptate. Merită să încerc să mă distrez.
*Amanda
Am ajuns la ringul de dans. Nu ştiu ce au vorbit băieţii înainte căci acum parcă Dylan e posedat de un gentelman. A venit la mine şi-a cerut scuze şi chiar m-a invitat la dans.
A fost un moment interesant seara aceasta. Patronul clubului, Erik, un bun prieten, a aranjat o cerere în căsătorie fantastică pentru iubita sa.
În întreg clubul răsună melodia "Nebun de alb" de Emeric Imre, iar la refren începe şi Erik să cânte pentru iubita lui:
"Şi te iubesc cu milă şi cu groază
Tot ce-i al tău mi se cuvine mie
Ca un nebun de alb ce capturează
Regina neagră pentru veşnicie".
După ce termină de cântat refrenul acesta se pune în genunchi şi pune întrebarea, iar Emma , cu lacrimi în ochii acceptă.
Ce moment frumos... parcă îmi văd şi eu prinţul stând în genunchi punându-mi marea întrebare. Alung imaginea din mintea mea atunci când prinţul meu începe să semene prea mult cu Dylan. Asta se datoreaza numai faptului că sunt aşa de aproape de el.
După ce încep felicitările Dylan m-a tras după el să îi felicităm şi noi:
- Felicitări, se pare că cineva ţi-a pus şi ţie capac, spune Dylan lui Erik.
- Mulţumesc, Dylan... sper să nu uiţi să vi la nuntă... şi sper să o aduci şi pe frumoasa asta cu tine..
Se îndreaptă spre mine şi îmi sărută mâna:
- Amanda... oare chiar tu eşti?
- Da, Erik, mă bucur să vă revad şi să ştiu că aţi făcut pasul cel mare...
- Şi eu mă bucur... aştept veşti şi de la voi... nici nu apucă să negăm că Erik iar începe... Amanda sper că o să vi la nunta mea, e mai mult meritul tău că eu şi Emma suntem împreună, eşti un adevărat Cupidon. Apropo... vă stă foarte frumos împreună... cine ar fi crezut că tocmai voi doi, împreună...
Acum chiar mă enervează Erik... chiar nu îmi place în ce direcţie se îndreaptă conversaţia... nu vrea ca Dylan să afle cine sunt.
- Felicitări dragilor, spun eu când observ că Emma este lângă Erik... cum aş putea să lispsesc de la nunta voastră... dacă aveţi nevoie de ajutor să nu ezitaţi să mă căutaţi... apropo... să ştiţi că şi Miruna e pe aici... mă duc să o caut şi să îi spun şi ei minunea... o să îl vedem pe Erik, căsătorit... spun eu şi încep să râd, luându-l şi pe Dylan de acolo.