BRIANA
Dupa ce Alex isi ia pelerina si cizmele,iar eu inchid usa mergem afara,unde el vrea sa se indrepteze spre motorul lui
-Mergem pe jos,tip ca sa ma auda mai bine prin ploaia care cade pe trotuar
-O sa ne facem fleasca! ,spune uitandu-se la mine ca la o nebuna.
-Nu e departe.Vino!
O iau inainte prin baltile care s-au format pana ne indepartam de casa mea destul de mult apoi o cotesc la stanga si intru intr-o padure mica,Alex ete in spatele meu injurand in toate limbile posibile,fiindca nu poata sa tina pasul si aluneca o data la zece pasi facut,continui sa merg pana cand ajung la un copac.
-Daca tu cazi o data la 10 pasi nu o sa fii in stare sa te cocoti.
-Ce?!Esti tampita?!Daca alunecam de acolo?
-Eu nu am cazut niciodata,dar tu vad ca te misti mai rau ca bunica mea.
Se uita nervos la mine,se rdica in picoare si eu continui sa merg catarandu-ma pe fiecare piatra pana ajung sus,se pare ca Alex este mai incet dar otutsi nu a cazut. Acum daca stau sa ma gandesc m,ai bine nu cred ca a fost o idee foarte buna sa-l iau cu mine dupa opririle dese pe care le face.
-Esti ok?,il intreb in timp ce ma opresc si observ ca abia poate sa respire.
-Da,asa cred.
Se tine strans de niste pietre,atat de strans incat degetele de la maini s-au alibit din cauza lipsei de circulatie a sangelui.Apoi imi dau seama
-Ti-e frica inaltimi?
-Da!!
-Poti sa mai continui putin?
-Da.
Continuam sa urcam inca vreo 10 m pana ajungem la o mica pestera,am gasit-o cand aveam 10 ani si ma cocotam pe muni si de atunci aici e locul in care vin cand vreau sa fiu singura,sau sa ma relaxez.Nu stiu de ce l-am luat pe Alex cu mine,dar am simtit pur si simplu nevoia sa-l aduc aici.
-Gata,am ajuns!
-Mai tarat pana aici ,ca sa ce?Sa vad o amarata de pestera? e nervos,foarte nervos,daca o privire ar p[utea trimite sageti ei bine pana acum as fi moarta.
-P-p-pai..De ce ai venit?
-Fiindca credeam ca e prin imprejurimi nu la mama dracului!
