DUPA CATEVA SAPTAMANI
ALEX
Casa asta pare atat de pustie fara ea,parca nimic nu mai are culoare si parca nimic nu mai are viata.Oriunde intorci privirea e dezastru,si cand zic dezastru asa e ,pungi de hartie,haine aruncate aiurea.De cand mama a murit nu prea am mai avut chef de viata,nici cu Kevin nu prea am mai vorbit doar atunci cand mama lui il mai trimite cu mancare ,si pe la liceu nici atat nu am mai dat.Ma intreb ce face Briana,din seara aia nu am mai vorbit cu ea.Stiu ca mama nu ar accepta comporamentul asta al meu dar simt ca nu mai am nici un fel de putere si ca daca incerc sa reintru in lumea normala,o sa dispara cineva drag,din putinele persoane care mi-au mai ramas.Cat stau eu si reflectez asupra vietii mele de rahat,soneria de la usa se aude,ma ridic si ma uit pe vizor,nu se vede nimeni.
Deschid usa si gasesc in fata usii cateva plicuri,probabil datoriile care trebuiesc platite.Din pacate toti banii pe care i-am avut i-am dat la comemorarea mamei,asa ca daca vor sa ia casa n-au decat sa o faca.Deschid plicurile,in unul este o avertizare ca trebuie neaparat sa platesc impozitele altfel intr-o saptamna casa nu va mai fi a mea si va deveni un bun al comunitatii.Mare chestie,o sa ma duc sa locuiesc la Kevin..neahh nu pot face asta sunt deja prea multi si spatiul e atat de mic.Poate o sa locuiesc in pestera Brianei ,nu ar fi o chestie atat de nasoala,asa Briana m-ar vizita zilnic.Ma intreb ce face acum?
Strang plicurile si le asez in teanc alatturi de celelalte hartoage care ma striga sa le platesc si eu urlu ca n-am cu ce.Atelierul unchiului meu este inchis pentru o perioada si momentan nu am cum sa lucrez acolo.Acum lucrez la un restaurant ca si chelner dar nu strang mare lucru,abia imi ajung banii pentru mancare,dar sa platesc si atatea datorii.E clar! Trebuie sa parasesc aceasta casa,stiu ar trebui sa lupt pentru ea,pentru ca e casa in care am copilarit,pentru ca ai mei au muncit ca sa o aiba si ca sa o intretina.Dar sunt atat de putine momente fericite petrecute aici,incat nu-mi va fi foarte greu sa ma debarazes de ea.
Stau pe canapeaua din sufragerie si ma uit la poze cu familia mea,care acum nu mai exista.Mama ,tata daca v-ati intanlit acolo sus sper sa fiti fericiti si sa va iubiti asa cum o faceati aici pe pamant.Si poate,daca vreti,sa aveti grija si de idiotu asta de copil al vostru care a ramas singur in lumea asta de cacao.
Soneria de la usa se aude din nou,ma ridic de pe canapea si cand deschid usa il zaresc pe domnul Edwards,tatal Brianei,il poftesc inauntru si imi cer scuze pentru dezastrul pe care il are in fata ochilor.Sincer sa fiu nu stiu daca ma refer la mizeria din casa sau la mine.
-Alex,uite de ce am venit.
-Va ascult,spun in timp ce ma asez alaturi de el la masa.
-Inainte ca mama ta sa moara ,i-am facut o promisiune.
-Ce promisune? intreb eu privindu-l cu mare atentie.
Il vad cum isi tine degetele incurcisate,nu e batran,dar nici tanar,cred ca are vreo 45 de ani.Are parul grizonat,e cam cat mine de inalt,are ochi blanzi si calzi asa cum ii are si Bri,cred ca de la tatal ei ia mostenit.
-Pai...i-am promis ca voi avea grija de tine.M-am interesat si ai probleme mari cu datoriile.Casa asta iti va fi luata in mai putin de o saptama si tu vei ajunge intr-un plasament ,deoarece nu ai inca 18 ani.Asa ca eu vin cu propunere pentru tine,pe care sper sa nu o refuzi.
-Ce anume?
-Vreau ca tu sa vii sa locuiesti cu familia mea.
-Adica sa locuiesc in casa cu dumneavoastra?Adica cu Briana?
-Da
Jesus!! Ar fi..nu stiu cum ar fi.Adica cred ca ar fi ceva aiurea,sa o vad pe Briana in fiecare zi si sa traiesc alaturi de familia ei.Presupun ca sunt oameni sofisticati care mancanca doar icre negre si melci si stau drepti la masa si nu vorbesc in timpul mesei si mai stiu eu ce de idiotenii de astea.Si totusi ..asta pare singura mea obtiune sanatoasa sa zic asa.
