Harley Potter #7 - Ultimul țipăt

VII. Omul din trecut

sper sa va placa acest capitol! Va pup și va iubesc! ♥️

Înaintam spre Hotelul McKinnon împreuna. Era liniste. Eu nu mai scosesem niciun cuvânt.

Îmi trecuse greata, dar eram stresata. Daca boala se agrava într-un ritm atât de alert nu stiam ce sa fac! Trebuia sa ma întorc la Harry si la ceilalti. Nu voiam sa mor fara fratele meu! Începusem sa accept faptul ca existau multe șanse ca eu sa mor, dar nu voiam sa se întâmple înainte sa îmi revăd cele doua persoane care înseamnă lumea pentru mine.

Nu știam unde era Fred. Știam doar ca era în siguranță, probabil pe Aleea Diagon, la magazinul de glume, sau poate ma cauta, sau poate era cu familia lui la Vizuina, reparand ceea ce au distrus Devoratorii.

Iar Harry? Cine știa unde erau toate acele Horcruxuri ramase? Cine știa cum aveau sa se descurce, având în vedere ca doar ei știau planul făcut de Dumbledore...? Daca Albus gresise? Nu voiam sa ma gândesc ca Harry ar fi putut sa piardă lupta cu Voldemort.

- Harley, daca mai tremuri asa o sa îti explodeze capul! îmi spuse Kiara, luandu-ma de mana.

- Scuze... doar ca... dacă e sa mor nu vreau sa mor fara fratele meu! Sunt terifiata! Deja simt cum îmi piere puterea!

Lexa îsi lipi o palma de frunte.

- Nu o sa mori! Ești doar obosită! O sa gasim al doilea Talisman, aici sau în unul din urmatoarele locuri. Poate chiar la Hogwarts. Vom Aparea daca este nevoie. Dar te vom salva.

- Lexa, am zis încet, daca unul din Talismane este la Fred... Cum o sa facem vraja?

Lexa mari ochii :

- Rahat! Nu m-am gândit la asta!

Kiara exclama :

- Trebuia sa i-o dai mai încolo! De ce i-ai dat-o fix acum? Dupa ce il gasim pe al doilea va trebui sa ne intoarcem la Fred... Ah, ar putea fi oriunde!

- De ce i-ai dat-o...? murmura Lexa.

- Pentru ca il...

- Harley, o sa poti sa il iubesti pana la Apocalipsa daca facem vraja! Trebuie sa o luam! zise Kiara.

- Nu ne mai intoarcem acum! Se va rezolva totul! am zis imediat. Promit. În cel mai bun caz, va fi la Hogwarts, cu Ginny, unde, de altfel, trebuie sa ajungem și noi. Îmi pare rău... am fost inconștienta! Nu am gândit...

- Nu te judec, Harley. Nu suntem în pielea ta! m-a mângâiat Kiara pe braț.

Dulce se linse pe bot si latra. Mi-am ridicat privirea si am vazut ca in fata noastra se ridica un hotel masiv, murdar, ros de sobolani si aproape daramat.

- Uau, mormai Kiara. Groaznic!

Dulce incepu sa schelalaie si isi infunda capul intre picioarele mele. Coada ii era lasata in jos, iar urechile pe spate. Am apucat-o de fata si mi-am trecut degetele lungi peste urechi.

- Dulce, hei... Ce ai?

Cateaua marai si lovi pamantul cu labuta firava de ogar.

- Credeti ca incearca sa ne spuna ceva? intreba Lexa.

- Sunt sigura! am zis categorica. Poate ca incearca sa ne zica ceva despre Hotelul McKinnon. Poate e ceva în neregula.

- Ce sa mai fie în neregula? Nu vezi cum arata? a mormăit Lexa.

- Dar trebuie sa intram! insista Kiara. Ce facem?

Lexa isi umezi buzele rosii si isi trecu o mana prin par. La varsta de douazeci si unu de ani arata exact ca o puștoaică. Apoi, își ridica o mână și murmura o vraja - printre degetele ei s-a creat un fel de ceata, iar ochii i-au strălucit.