Dezastru Frumos

Împreună

Nu am crezut niciodată ca cineva ca el  s-ar putea uita la mine. Ne-am depărtat și am început sa zâmbim amândoi. M-a luat în brate pe sus și a început sa alerge.

T: Lasă-mă jos! am strigat râzând

M: Nu până nu accepți sa fi iubita mea.

T: Lasă-mă jos și îți zic.

Ma lasă jos și mergem înapoi la banca.

M: Deci...

T: Mai lasă-mi ceva timp... Pana ma gândesc, hai la o înghețată!

Zâmbetul i-a pierit dar imediat a apărut unul încurajator. M-a luat de mana și am mers pana la o terasa unde am comandat înghețată.
Am început sa ne cunoaștem mai bine. Deși am terminat înghețata, am mai stat vreo 2 ore sa vorbim. Îmi plăcea sa vorbesc cu el.... Ma linistea parca.

M: Te-ai mai gândit...?

T: Da...

M: Si....?

T: Cred ca nu...

S-a întristat imediat.

T: Cred ca nu pot sa refuz!

A început sa rada și m-a îmbrățișat. Ma ținea strâns. Și eu pe el. Am stat asa vreo 2 minute, după care m-a sărutat pe frunte. Am plecat spre casa.
M-a condus pana la ușa.

T: Stai.

M: Nu pot, e tarziu. Promite-mi ca mâine te îmbraci ca înainte!

Mi-a zâmbit dulce.

T: Promit!

M-a sărutat din nou pe frunte și a plecat.
Am plecat în camera.

Ma: Cine era?

T: Mark!

Mama nu a mai zis nimic. Am deschis telefonul și aveam 3 mesaje de la el. Am început sa vorbim. Când am terminat era ora 3. M-am speriat, mâine trebuie sa ma trezesc la 7.
M-am culcat rapid, dar nu puteam adormi. M-am foit vreo 30 de minute.
Am deschis telefonul i-am trimis un mesaj. Eram sigura ca dormea, dar aud soneria telefonului. Ma suna.

M: Ce e?

T: Nu credeam ca ești treaz.

M: Nu pot sa dorm...

T: Nici eu.

M: Maine avem școală... Doar dacă...

T: Doar dacă ce?

M: Știi tu... Maine putem sa lipsim. Putem sa ne petrecem o zi împreună. Ce zici?

T: Nu știu... Nu am mai lipsit pana acum. Scuze nu pot. Mama ar observa. Și probabil o sa fiu pedepsita.

M: Nu te oblig. Nu as vrea asta. Ar trebui sa dormim atunci.

T: Am încercat...

M: Stau cu tine la telefon pana adormi.

Am adormit.