Dezastru Frumos

Alt Adevar

°°°
După 3 zile l-a externat. Mark a refuzat sa mai rămână la mine, dar am insistat și a rămas o noapte.
Am vorbit și cu mama și e de acord sa rămân săptămâna asta acasă.
Eram ușurată ca Mark e bine, dar în același timp nu îmi plăcea sa a îl vad suferind.

°°°
M: Cum ai dormit?

T: Nu pot sa dorm știind ca cel care te-a împușcat e încă liber.

M: Toni, sunt cu tine. Nu voi lăsa să ți se întâmple ceva.

T: Exact asta ma sperie! Dacă el ne va ataca din nou, tu vei vrea sa ma aperi!
Mark, nu vreau sa te pierd!

Mark m-a luat în brate. Nu ma puteam opri din plâns.

M: Trebuie sa plec. Nu ești în siguranță cât sunt cu tine.

T: Mark, îmi ascunzi ceva! Spune-mi ce e... Poți avea încredere în mine!

M: Chiar nu pot sa te mint, dar te rog ai încredere în mine.

Am început sa plâng. Știam ca e ceva important, iar el vrea doar sa nu îmi fac griji. Dar cum puteam sa nu îmi fac griji după tot ce s-a întâmplat?!
Mark a oftat.

M: Omul care a omorât-o pe sora mea, e același cu cel care m-a împușcat pe mine. Tatăl meu nu avea afaceri legale, are multe datorii la o firma, o firma cu care nu ai vrea sa faci afaceri. Bărbatul ala e....e angajatul lor. El îl face pe tatăl meu sa își plătească datoriile. Mai întâi jaful, sora mea, iar acum urmez eu.

T: Mark, trebuie sa suni la politie!

M: Nu! Sa nu suni! Dacă implicam și politia, îl vor descoperi pe tata, iar mama l-a ajutat prea mult și o vor crede complice.

T: Nu poți rămâne singur! Nu te las singur...

Ochii lui Mark se umpleau de lacrimi. L-am îmbrățișat. Am rămas asa.