Dezastru Frumos

Sfârșitul

T: Mark, nu poți pleca. Nu poți rămâne singur.

M: Ai impresia ca lui ii pasa de faptul ca sunt singur sau nu?! Toni, el m-ar impusca și nu ar conta dacă tu ești sau nu cu mine. Te pun în pericol asa!

T: Acasă la tine ar fi primul loc în care te-ar cauta! Trebuie sa te ascunzi!

M: Toni, nu înțelegi! Nu contează unde m-aș ascunde, tot m-ar găsi!

Mark m-a împins pe podea. Îmi dădeam seama ca nu a vrut, dar m-a rănit gestul. Când a văzut, s-a repezit sa ma ajute.

M: Toni, îmi pare rău. Nu am vrut sa...

T: E ok! i-am zis cu ochii în lacrimi.

M-a îmbrățișat și m-a sărutat dulce.

T: Te rog! Ramai și noaptea asta.

M: Doar noaptea asta...

I-am zâmbit și mi-a zâmbit și el.

Mark

°°°
Era sase dimineața. M-am ridicat din pat și mi-am făcut rutina.
Iau o foaie de hârtie și încep sa scriu:

Toni,
In primul rand vreau sa îți spun că te iubesc. Te iubesc mai mult decât orice.
Îmi pare rău dacă te-am rănit vreodată. Nu ți-am vrut niciodată răul.
Îmi pare rău că a trebuit sa fac asta. E singura soluție prin care te țin și pe tine și pe părinții mei în siguranță. Sunt ultima datorie pe care o mai au de plătit.
                                          Te iubesc, Mark

Lacrimile mi se scurgeau pe obraji, dar nu aveam timp de plâns.
Am ieșit din casa și am început sa ma plimb. Știam ca ma va urmări și ca e un moment perfect pentru a ataca.
Deodată aud un zgomot puternic și... întuneric.

Eu

Ma ridic di pat. Il caut pe Mark. Ma uit prin jur și vad un bilet. Încep sa îl citesc iar ochii mi se umplu de lacrimi. Încep sa plâng în hohote. Il sun ca o nebuna, dar nu răspunde. Auzeam un sunet, un sunet enervant. Televizorul rămăsese deschis de aseară. Dau sa îl închid, dar scap telecomanda. Ma uit la titlu: Adolescent împușcat mortal dimineața. Lângă era o poza de a lui Mark.
Nu ma puteam opri din plâns. Fata îmi era roșie și uda.
Ma apropi de fereastra și îmi pun mâinile pe pervaz. Ma uit în jos. Ma așez în fund pe pervaz și... sar.