Dragoste de avocați 2

Capitolul 9

*O saptămână mai târziu*

-----Să știi că invitația la prânz este încă valabilă--îmi spune Sebastian--

Mă uit la el și îi zâmbesc. Sunt sigură că deja știe răspunsul, dar cu toate astea încearcă.

-----Da, da știu--râde--ai deja program.

Asta m-a facut să mă simt prost. De o săptămână mă tot unvită să luam prânzul împreună, iar eu îl refuz de fiecare dată.

-----Bineînțeles că am și azi program. Trebuie să iau prânzul cu șeful meu.

Mă priveșe ridicând o sprânceană, apoi zâmbește.

-----Vorbești serios sau...?

-----Vorbesc serios, nu am nimic planificat azi.

De fapt mint. Și azi trebuia să ies cu Ruggero, dar după ce scandalul de ieri cu mama Candelariei, îmi e greu să stau în preajma lui, chiar daca aceasta nu știe ca eu sunt noua iubita a lui Ruggero.

Ies din birou cu scuza că merg la toaletă dar, de fapt merg la Ruggero. Știu că nu o reacționeze deloc bine când o să afle, dar îmi asum.

-----Bună frumoaso!--zâmbește și vine la mine imediat ce închid ușa-- Ce faci?

-----Am venit să te văd.--îi zâmbesc și îl îmbrățișez--

-----Eu am terminat mai repede, dacă ai și tu timp putem merge acum să luam prânzul--îmi zice și îmi face semn să ma așez pe scaunul lui--

-----Azi nu o să pot--îi răspund imediat ce mă așez--

El vine în spatele meu și începe sa înu maseze umerii. Chiar dacă este în spatele meu știu că asta nu i-a căzut tocmai bine. Adevarul este că de când ne-am împăcat nu am fost convinsă că relția noastră va funcționa. Nu mă întorc spre el pentru că știu că ne vom certa după ce o să spun.

-----S-a întâmplat ceva? Ce ce nu poți să vii?--pentru câteva secunde se oprește din ceea ce face, dar apoi continuă--

-----Nu, nu s-a întâmplat nimic grav, doar că azi o să iau prânzul cu Sebastian.

Cateva secunde de tacere apăsătoare învăluie toată încăperea. Își ia mâinile de pe umerii mei și ma întoarce cu scaunul astfel încât suntem unul în fața celuilalt.

-----Cum adică o să mergi cu el? Și de ce?

Mă privește de sus. Are o privire apăsa toare care mă incomodează al naibi de mult. Mă ridic, dar din cauza lispei de spatiu dintre el și scaun ne izbim unul de celalat. Fară sa spuna ninic el se dă repede in spate.

-----De ce o să iei prânzul cu el?

-----Pentru că este șeful meu și pentu că m-a tot invitat.

Mă privește cu o oarecare uimire. Fac câțiva pași spre ușă pentru că știu că urmează să nă certăm.

-----Deci se dă la tine--spune și își sptijună mâinile de spătarul scaunului--

-----Poftim?--zic încercând să nu râd--Nu, nu se dă la mine.

-----Tocmai tu ai spus că te-a invitat de mai multe ori, și acum îmi spui că nu se da la tine?--ridică puțin tonul--

-----Dacă m-a invitat sa luam prânzul împreună asta nu înseamnă că se dă la mine, în plus, știe că sunt într-o relație.

-----Ba tocmai asta înseamnă Karol, îseamnă că se dă la tine, și sunt convins că nu îl prea interesează dacă ai sau nu o relație.

Dacă o spune așa tind sa cred ca are oarecum dreptate, dar pană la urmă Sebastian este șeful meu, nu o să pot să stau departe de el, în ciuda faptului ca Ruggero a insistat toată săptămâna sa lucram din nou împreună.

-----Pentru Dumnezeu, Ruggero este șeful meu!--încerc să nu țip--

-----Șeful tău? Nu uita că și eu am fost șeful tău la început. Așa am început și noi, Karol.

-----Nu este același lucru, nu e ca și cum o să mi-o trag cu el, dacă luăm prânzul împreună într-un loc plin cu oameni.

-----Este fix același lucru, Karol.--ridică din nou tonul-- Și noi luam prânzul împreună și noi lucram împreună în același birou.

Are dreptare, orecum. Oarecum.

-----Da, ai dreptate dar, diferența este ca tu ai început să mă pipăi după nici doua săptămâni--ridic și eu tonul--

Nu mai spune nimic pentru că știe că am dreptate dar, si pentru că orice ar spune ar avea legătură directă cu acel moment.

-----Bine--spune pe un ton calm--o să mergi cu el, dar o să îi spui că vrei să anulezi contractul cu el.

Pentru câteva secunde am impresia ca glumește, dar mă însel.

-----Nu, nu o să fac asta--ridic iar,tonul--Ti-am zis de la început că nu e o idee bună să lucrăm împreună, și asta cred și acum. Și orice ai face nu o să mă faci să îmi schimb decizia.

-----Atunci pot să știu de ce dracu ai acceptat sa ne împăcam dacă nu ai deloc încredere îmi mine--țipă--

Asta a umplut paharul, nu poate sa întoarcă vorbele astfel încât el să fie victima tot timpul. M-am împăcat cu el dintr-un singur motiv: Îl iubesc, pe când sunt nenumărate motive pentru care nu ar fi trebuit să o fac, dintre care cel mai importat este ca nu știu dacă o sa mai trăiesc un an.

-----Poți să nu îmi mai întorci vorbele astfel încat să pari tu victima?-țip- O sa merg cu Sebastian sa luăm prânzul împreună, dar nu o sa discutăm despre niciun contract, fie ca vrei tu sau nu.

-----Să înțeleg că îl preferi pe el--își mută privirea spre biroul lui--

-----Nu, nu îl prefee pe el, doar că...--încerc să mă justific cât de calm pot--

-----Ba da, asta faci acum, îl alegi pe el--mă întrerupe--

-----Șii ceva? Ia-o cum vrei tu.

Plec, trântind ușa în urma mea.

*Urmăroarea zi*

Fix înainte să intru intru în birou mă întâlnesc cu Ruggero. Ieri nu am mai vorbit aproape deloc si nu pentru că nu a vrut el, cu pentu ca nu am vrut eu. Și nici nu mai vreau.

-----Acum putem sa vorbim? --se uită în jur pentru a se asigura ca nu ne vede sau nu ne aude nimeni--

-----Nu cred că am mai avem ceva de discutat.--zic și mă îndepărtez puțin de ușa biroului--

-----Asculta Karol, eu nu vreau sa ajungem a situația în care am fost săptămâna trecuta--ochii lui îi tintesc pe ai mei, dar ma uit imediat în altă parte--

-----Atunci îmi pare rău, pentru că eu fix acolo vreu să ajungem, e mai bine așa--zic încet ca sa nu mă auda nimeni--Și acum scuză-mă, dar trebuie să plec--zic imediat ce o vad pe Ana ca se aseaza la biroul ei--

Ruggero o vede si el așa ce cedează și spune în șoaptă:

------O să îți demonstrez că nu ai dreptate--se întoarce si pleacă--

Nu, eu o să îți demonstrez că nu ai dreptate.

***

-----Mâine e prima înfațișare a ptocesului Foley--îmi zice Sebastian--

-----Da, știu--zic în timp ce iau un dosar de pe jos--

Când mă ridic ne izbim unul de altul, iar distanța dintre noi este mică, mult prea mică. Și mai mică. Și mai mică. Și mai mică. Până ce devine inexistent.

Buzele lui se unesc cu ale mele într-un sărut tandru. Mă îndepărtez, dar imediar după mă saruta din nou. De data aceasta nu este nevoie să mă îndepărtez de una singură pentru că o facem amândoi, când cineva intră în birou neanunțat.

Simt cum obrajii îmi iau foc, iar inima e gata sa-mi sară din piept în orice moment.