Dragoste de avocați 2

Capitolul 10

Azi, înainte de pauza de masă decid să-i fac o vizită lui Ruggero. Nu știu dacă i-a spus Agustin ceva sau nu, dar ținând cont că Sebastian mi-a spus că l-a rugat să nu spună nimănui, probabil că nu. Bat la ușă, iar răspunsul vine imediat.

-----Hei!--spun și închid ușa în urma mea--

El stă așezat în scaunul lui, pentru câteva secunde își ridică privirea spre mine, dar nu face nimic altceva. Mă apropiu încet de biroul lui, după care el îmi întinde mâna.

-----Te rog!--spune aproape șoptind--

Pentru câteva momemte îl privesc șceptică. Nu știu dacă încă e supărat sau știe ceva și joacă teatru sau pur și simplu chiar vrea să fim noi bine.

Îi cuprind mâna cu a mea și merg lângă scaunul lui. El se ridică în picioare astfel încăt să fim la același nivel. Îmi pune mâna pe obraz și vine și mai aproape de mine. Eu fac un pas înapoi, dar el mai face unul spre mine.

-----Acum putem să vorbim?--sune pe un ton blând--

Inima îmi bate foarte tare. Cu toate că e calm știu foarte bine că o să îmi repsoșeze ceva.

-----Despre?--aproape că șoptresc--

-----De ce vrei să ne despărțim?--ochii lui îi întâlnesc pe ai mei, și pentru un moment ma simt nevoia să-l sărut--

Gândul acela dispare în momentul în care el se îndepărtează de mine.

-----Chiar vrei să avem iar această discuție?--ripostez--

-----Da, chiar vreau să o avem, pentru că vreau să-mi spui adevărul--tonul lui devine dur--Ce e între tine și Villalobos?

Tresar. A fost mai direct decât mă așteptam.

-----Pofim?--încerc să nu mă panichez--

Chiar dacă vreau să îmchei releția ce el, nu vreau să creadă că este din cauza lui Sebastian. Pentru că nu este așa.

-----Sunteți împreună?--mă întreaba din nou, pe același ton--

-----Nu, nu suntem împreună. Știi prea bine că ultima experiență de genul acesta nu a fost prea plăcută.--mă apăr--

-----A, da? --zice batjocuritor-- Și eu de ce am auzit altceva?

Îi blestem în gândul meu atât pe Sebastian căt și pe Agustin.

-----Nu știu ce ai auzit tu, dar îți jur că între mine si el nu e nimic.--fac o scurtă pauză-- Chiar așa de josnică mă crezi?Nu aș fi niciodată cu el, iar tu știi foarte bine de ce. Nu vreau să fiu nici cu tine, dar nici cu el.

Mă fixează cu privirea pentru câteva secunde după care se așează înapoi pe scaunul lui.

-----Ok, fă ce vrei!--spune pe un ton nepăsător--

Încă nu îmi vine să cred cât poate fi de bipolar.

-----Poftim? Tu-ți bați joc de mine?--aproape țip-- Adică tot tu ești cel care mă atacă și tot tu devi cel nepăsător?

-----Poți te rog să ieși, te rog? Am o întâlnire.--răspunse sec--

*Seara următoare*

Câte lucruri rele ți se pot întâmpla în nici 48 de ore?

Multe.

După cearta de la birou cu Ruggero o urmat înca una monstru, seara. Ne-am spus niște lucruri îngrozitoare. Parcă niciodată nu a fost așa rău.

Și după asta. Mizeria în care Sebastian, marele avocat Sebastian Villalobos m-a băgat pâna în gât. El deja este arestat, eu înca nu, dar nici departe nu sunt. Îmi vine să urlu, dar nu am la cine. Nimeni nu ma ascultă când spun că eu nu am nicio vină.

Flashback

Sunt în stare de șoc. Merg în urma polițiștilor care tocmai ce l-au luat pe Sebastian din birou.

Mă uit la Ana care, din câte văd este în aceiași stare ca si mine la fel și Ruggero care este lăngă ea.

End flashback

Cu ce naiba am greșit să am un asemenea noroc? Am vrut sa vorbesc cu Sebastian, dar nu îmi da nimeni voie. Zici că sunt la spital.

Acum trebuie să dau o nenorocită de declarație și eu nici măcar nu știu bine ce s-a întâmplat. Și se vede clar faptul ca orice aș spune nimeni nu ma crede, dat fiind faptul că în acest moment m-au arestat și pe mine.

-----Doamna Sevilla nu are nicio legătură cu acesta caz. Era stagiara mea atunci.

Am înlemnit.