Comentarii Bacalaureat

"Moara cu noroc", de Ioan Slavici

         Nuvela "Moar cu noroc" apare în volumul intitulat "Novele din popor", apărut în 1881 și anticipează atitudinea realistă a scriitorului concretizată ulterior în alte opere importante. Printre acestea se remarcă și romanul "Mara", publicat în 1894.
        Nuvela este o creație realistă și psihologică ce aduce în prim plan imaginea unei familii care se destramă sub dorința de îmbogățire și degradare umană. Elementele psihologice se remarcă la nivelul manifestărilor personajelor Ghiţă și Ana. Ghiţă este cel mai puternic afectat și trăiește intens drama propriului regres.
        Încadrarea în curent se face în primul rând din perspectivă tematică. Opera abordează o tematică socială care evidențiază statutul protagonistului și maniera în care își duce existența.
         Tot din perspectivă tematică este sesizată și tema familiei, percepută ca nucleu social, singura capabilă să păstreze armonia și echilibrul interuman.             Ca motiv central al operei lui Slavici se observă prezența banului, elementul care determină degradarea personajului principal și generează prin analogie cu lăcomia și minciuna, moartea acestuia.
        Un element de natură realistă este dat de caracterul veridic al operei. Pentru acest aspect, Slavici oferă elemente de ordin spațial și temporal exacte. Acțiunea este fixată între două sărbători esențiale, și anume Sfântul Gheorghe și Sfintele sărbători pascale și se petrece în locuri a căror existență poate fi verificată: Ineu, Arad, Munții Bihorului.
        Din perspectivă realistă este realizată și perspectiva narativă a operei. Pentru a reda realitatea într-o manieră cât mai exactă,  Slavici își împrumută vocea unui narator obiectiv ce prezintă întâmplările și personajele într-o manieră detașată, impersonală.
        Din perspectivă structurală, opera este alcătuită într-o manieră clasică, riguroasă.  Acțiunea este lineară, adică evenimentele sunt prezentate într-o ordine cronologică, spațiul și timpul fiind bine determinate. Discursul epic este repartizat în șaptesprezece capitole, cu un conținut bine prezentat.
Semnificația titlului
       Titlul este unul sugestiv pentru conținutul nuvelei realiste. Deși indică locul unde se petrece acțiunea, titlul are și o valoare simbolică, deoarece suvstantivul "Moara" face referire la măcinarea sufletească, la consumul interior al protagonistului. El este măcinat de întrebări,  de întâmplările care se produc în jurul său, dar mai ales de lăcomia sa și ulterior de imposibilitatea de a se salva și de a-şi feri familia de consecințele negative ale propriilor fapte.
        Subatantivul "noroc" nu este relevant pentru beneficiile pe care le are Ghiţă și familia sa. De aceea el dobândește o nuanță ironică care se desprinde total de ghinionul care îl urmărește pe Ghiţă și pe familia sa în finalul operei.
Relația incipit-final
        Între începutul și finalul operei se dezvoltă o relație de simetrie. Caracterul simetric este dat de vorbele bătrânei care au un rol atât anticipativ, cât și unul conclusiv.
         Vorbele din începutul nuvelei:"Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit" reprezintă înțelepciunea populară și o bogată experiență de viața prin care bătrâna încearcă să-l avertizeze pe Ghiţă referitor la alegerile sale. Vorbele au un caracter moral și moralizator totodată, constituind un îndemn pentru toate persoanele care se dezvoltă și fac alegeri în acest sens.
        Finalul dobândește un caracter tragic, sugerat metaforic tot prin afirmația bătrânei: "Se vede că au lăsat ferestrele deschise". Vorbele "aşa le-a fost dată" subliniază încrederea persoanelor cu experiență și înțelepte în predestinare.
        Ioan Slavici alege finalul tragic pentru opera sa pentru a întări caracterul moralizator al acesteia. Personajele negative care se avat de la normele etice și morale suportă consecințe nefaste, fiind aspru pedepsiți.    Personajele care nu intră în cercul vicios și anume bătrâna și copiii, sunt salvate, fiind lăsate să-și continuie viața.