Egiptul Regăsit

3 | TUNELUL

                       Am deschis ușa cu un tremur în mana și l-am găsit întins pe pat cu o sticla de Jack în mana . Am acționat imediat sa vad dacă era treaz . Încep sa ii dau palme peste fata dar tot nu se trezeste . Panica isi face simtita prezenta din ce in ce mai puternic in corpul meu si gandurile imi zboara departe . 

                       Totusi , indiferent de cat de grava era situatia in care ma aflam , nu puteam sa ma gandesc decat la tata in acest moment :

                        " - Tatal tau nu este bine ! "

                       Asta este tot ce s-a auzit din spatele camerei in tacerea de moarte in care ma aflam , iar dupa aceste cuvinte tulburătoare nu am facut decat sa chem o ambulanta  pentru Sam .

                       Sa zicem ca nu m-am mai confruntat cu situații de genul acesta pana acum si a trebuit sa fac ceva pentru a ma putea concentra pe problema cu tata . Nu am vrut sa scap de problema cu Sam aproape ignorand-o dar nu puteam incerca sa rezolv 2 probleme in acelasi timp .

                       Dupa tot acest fiasco am reusit in sfarsit sa ma concentrez pe problema cu disparitia tatei . Normal ca nu aveam nici o pista care sa ma conduca spre a gasi vreun raspuns in afara de acele șușoteli din camera mea de mai devreme .

                       Ma inchid in camera cu speranta ca imi va veni o idee despre ce s-a intamplat , apoi imi aduc aminte de valiza care mi-a fost inmanata de cel mai ciudat om pe care l-am vazut in viata mea . Nu am stat prea mult pe ganduri si m-am dus cu pasi repezi spre valiza pe care am ascuns-o sub pat pentru a nu o descoperi nimeni .

                       In timp ce ma pregateam sa deschid valiza apare pe peretele din dreptul televizorului  un maner . Evident cu ajutorul razelor solare ce imi patrundeau prin camera zglobiu si rebel , reusesc sa vad acel maner si cu cea mai mare curiozitate posibila invart manerul sa vad daca nu cumva am vreo trapa secreta prin camera . 

                        Toate banuielile mi s-au confirmat , dar nu era doar o trapa si o camera in spatele ei ci era un intreg tunel . Acest lucru m-a mirat maxim , am ramas socata dar eram si mai curioasa sa aflu ce era in capat . Incep sa merg incet , incet dar nu vad un final sau o posibila camera prin care tunelul s-ar putea continua . Cred ca am mers vreo 15 minute si tot nu am ajuns la sfarsitul tunelului , pana cand incep sa vad o pata de lumina in fata . Incep sa alerg si simt ca ma apropii sa descopar cu adevarat ce se afla in spatele peretelui din camera mea anosta si plictisitoare .

                         Sunt foarte aproape de final si ma simt bucuroasa de faptul ca voi afla adevarul . Singurul lucru care ma deranjeaza enorm sunt sunetele bizare din interiorul tunelului . Nu aveam ce face in legatura cu asta asa ca m-am hotarat sa ignor cu totul orice sunet si sa imi continui drumul spre finalul tunelului .

                          Si , totusi , fiind atat de curioasa , simt ca ceea ce se afla in spatele acestuia imi va provoca probabil o stare de lesin , dar tot continui sa merg pentru ca oricum nu mai am nimic de pierdut . Daca stau bine sa ma gandesc , viata mea a luat o intorsatura ciudata in momentul in care am implinit 18 ani si nu inteleg de ce tocmai acum si nu mai devreme , adica am avut o viata destul de linistita printre micile drame de liceu , peste care am trecut mai mult sau mai putin .

                         Tunelul se sfarseste si sunetele din fundalul acestuia sunt din ce in ce mai puternice cu fiecare pas facut de mine . Acest lucru nu ma ingrijoreaza , dar nici nu ma face sa ma simt mai linistita .

                          Finalul tunelului nu era lucrul la care ma asteptam sa fie , ma gandeam ca era un laborator secret al tatei sau ceva pentru ca am gasit pe masa din centrul camerei mai multe eprubete si un microscop . Stiam ca ii place chimia si in timpul sau liber mai facea experimente cu prietenii , dar nu ma gandeam ca acel loc era chiar in casa nostra .