Lady A și profesorul [+18] (III)

Capitol 1

Toți erau fericiți, beți, îndrăgostiți și nu vedeau decât prezentul. Momentul acesta în care toți sărbătoream absolvirea liceului. Mult zgomot și mult alcool, iar pipăielile partenerului meu erau momentan destul de cuminți cât să nu mă deranjeze. Sper că până la sfârșitul petrecerii să nu se îmbete și să înceapă din nou cu avansurile lui, că de data asta chiar nu mai am motiv să stau lângă el.

Pentru că eu eram printre puținii de acolo care se gândeau la viitor. Și eram entuziasmată, dar de faptul că scăpam de ei și urma să mă duc la una din cele mai bune univerități din țară.

Petrecerea se mutase între timp din sala de sport a liceului, în casa unuia dintre colegii și când am ajuns, totul era cu fundul în sus și mi-era groază să mă gândesc ce or să spună părinții lui a doua zi. Sigur vor regreta că și-au dat acordul pentru așa ceva. Am chicotit și prietena mea Julia m-a luat de braț apărând de nicăieri.

- Nu mai ajungeați odată?! m-a certat, dar în același timp s-a uitat urât și la partenerul meu, știind că el era șoferul.

Mi-am dat ochii peste cap și am clătinat din cap, încercând să o fac să schimbe subiectul.

- Baby, mă duc să văd pe unde sunt băieții, mi-a zis Michael și pupându-mă scurt pe buze, s-a îndpărtat fără alte explicații.

Spre bucuria mea.

În clipa aia, Juliei nu i-a luat mai mult de o secundă, că era la urechea mea plină de entuziasm și mi-a zis încet, dar cât să o aud prin muzica tare care ne umplea urechile în încăperea asta:

- Nu o să ghicești cine e aici!

Inima mi s-a făcut mică și i-am urmărit privirea care m-a condus spre el.

La dracu'... Clay Deacon.

Cel mai sexy băiat din liceu. Cel mai frumos. Cel mai rău. Vecinul meu.

Mda... inima mea avea motive să rămână mică. Pentru că eram îndrăgostită de el de când s-a mutat în casa vis-a-vis de a părinților mei. Aveam 8 ani și când l-am văzut am picat în fund. Eu încă susțin că m-am dezechilibrat, dar asta nu i-a împiedicat pe părinții mei să glumească pe seama mea mulți ani după aceea.

Dar nu am recunoscut niciodată că ochii lui albaștri sau părul șaten deschis m-au făcut de multe ori să simt fluturi în stomac. Am fost prieteni în copilărie și de cele mai multe ori mă trata ca pe o soră mai mică, dar cu cât creșteam, cu atât ceva ne îndepărta.

La liceu a început să capete acel corp superb, de fotbalist, fiind vedeta echipei de fotbal a liceului, să fie mai înalt și plin de mușchi perfect lucrați.

Dar eu am continuat să îl admir doar pe ascuns. Singura care știa secretul fanteziilor mele era Julia, prietena mea cea mai bună.

Știam că nu am nicio șansă la el, iar la liceu abia dacă mă mai băga în seamă, fiind prea ocupat cu antrenamentele sau mereu înconjurat de majorete apetisante și colegii lui de echipă cu care mereu intra în bucluc.

La început a avut o mașină mai veche, dar după un timp a apărut cu un motor Harley Davidson destul de frumos, ceea ce l-a făcut și mai interensat în ochii celor mai populare fete.

Eu... eram în continuare fata din vecini. Chiar dacă Julia îmi spunea că sunt chiar mai frumoasă decât acele fete, preferam să îmi pierd timpul la bibliotecă sau învățând. Vroiam să plec din suburbia asta a Pittsburg-ului, oricât de cochetă era ea. Vroiam să învăț în celălalt capăt al țării și să mă stabilesc într-un oraș mare. Orice, dar departe de aici. Departe de ochii albaștri la care visam că mă vor remarca ca pe o fată dornică de atingeri din partea celui pe care îl plăcea cu adevărat.