^Criminalele Vietii^ #Ben Drowned and Jeff The Killer#

Seven

~Ellisabei pov.~

   Cand intram in conac, il vedem pe Sledy vorbind cu...Zalgo?! Parca sunt dusmani sau asta e linistea inainte de furtuna?! Oricum, eu cu Is stim ce facem daca mai dam de Zalgo. Acum urc cu Issabel scarile catre camerele noastre, bine ca suntem perete in perete asa putem sa ne vedem mai repede. Nefiind atenta dau peste cineva il asa hal incat cad dar si aceea persoana. Cand imi ridic capul era E.J, aproape ii cadea masca de pe fata. Acesta se ridica repede si vine catre mine si imi intinde mana si spune:

 - Hai sus! Nu musc.spune el usor amuzat.

 - Mersi mult. Si in al doilea rand stiu ca mananci rinichi victimelor deci intr-un fel tot musti daca o luam logic.zic chicotind usor.

 - Da.... Oricum, mi-a facut placere sa te vad azi Elii! spune E.J fericit.

- Wow! Inafara de Is nimeni nu mi-a zis Elii, doar Ellisabet sau Whity. spun zambind usor.

 - Atunci asa te voi striga mereu. spune el chicotind usor.

 - Vezi ca jos e Zalgo si vorbeste ceva cu Sledy, eu zic sa nu cobori. spun eu ridicand mainile in semn de predare.

 - Oww,atunci mersi ca mi-ai zis ca altfel acolo ma duceam si nu vreau un cutit in cap sau la....la waffles mei pretiosi! spune el infricosat.

   In acel moment incep sa rad isteric, stiu cat de mult tine la acele dulciuri sa le zic asa. Cred ca ma a auzi tot conacul, atunci cand m-am oprit era liniste deplina. Pana si E.J statea nemiscat infricosat de rasul meu. Ma uit la el amuzanta si incep sa zic:

 - Scuze de rasul meu de maniaca. Dar amuza ca tii atat de mult la niste dulciuri incat zici ca sunt comoara ta. spun in continuare.

 - Adevarul este ca tin cam prea mult de waffles din cauza ca sunt singurele lucruri care imi aduc aminte de trecut si ma calmeaza inafara de a manca rinichi. Cred ca stii ce vreau sa zic! spune el usor trist.

   In momentul acela il imbratisez strans, il inteleg cum e sa mai ai un singur lucru de care iti aduce aminte de clipele frumoase din trecut si nu de cele sumbre, intunecate si triste. El imi raspunde la imbratisare si isi afunda capul pe umarul meu incepand sa simt ceva ud pe tricou,dar oricum l-am lasat sa se descarce asa nu prin crime siami ales cred ca se va iesi cu bataie intre paluga fara fata si cea demonica. Ar trebui sa-i despart?! Nea... Sunt mai batrani decat mine, se pot descurca singuri. Dupa ce E.J a terminat de plans, isi aseaza bine masca si se uita la mine cu tandrete.

  - Iti multumesc pentru ca ma intelegi! spune dintr-o data el.

 - N-ai pentru ce, vom fii mereu frati din alte mame doar cu un lucru din trecutca sa ne aduca aminte de lucrurile frumoase si de momentele in care eram normali! spun zambind.

 Cand am terminat conversatia ma indrept catre camera mea. Cand o deschid era...

 VA URMA...