^Criminalele Vietii^ #Ben Drowned and Jeff The Killer#

One

   ~Issabel pov.~

      E ora 00:00 o astept pe Ellisabet sa apara,cat o dura sa plece de acasa eu m-am furisat usor. Dupa vreo 5 minute apare si ea transpiarata toata si cu un rucsac in spate,ma uit la ea putin iritata dar imi revin repede si ii fac semn sa mergem in padure. Mergem de vreo 10 minute si nu gasim nimic,noroc ca avem laternele sa ne ghideze ca noi am preferat ca nu sa ne caute parinti si am preferat  sa ne lasam telefoanele acasa. Un pic mai departe se auzeau niste sunete ciudate,strani,infricosatoare pentru alti oameni dar pentru mine si Ellisabet ceva comun. Ne apropiam usor de acele sunete pana dam de un baiat cu parul pana la umeri negru,pielea alba ca laptele,purta un hanorac alb cu pete rosii de la sange,blugi negrii si niste tenisi tot negri,avea gura taiata de la o ureche la cealata. Dupa ce a terminat de macelarit acea fata,ne-a observat si se apropia de noi cu un cutit. Imi scot din rucsac si eu doua cutite unul il dau lui Ellisabet iar celalat ramane la mine,tipul ala a vrut sa ma loveasca dar m-am ferit am inceput si eu sa-l atac si-l nimeresc in  in umar,il vad cum e foarte nervos si maraie. Sare pe mine de ma dara-ma si incearca sa imi bage cutitul in inima dar il blochez cu al meu,imi pozitionez picioarele pe pieptul lui si il imping. Ma intorc cu spatele sa vad ce face Ellisabet iar ea se lupta cu un baiat blond,ochii fiind rosii cu irisul negru,era imbracat intr-un costum de elf dintr-un joc video. Imi intorc repede privirea si ii dau un in bot aluia cu pielea alba,scuipa sange pe jos pana aud:

   - BEN!RETREGEREA!striga ala cu pielea alba.

    Elful se confirmeaza si dispare in copaci la fel si celalalt,ma duc langa Ellisabet si vad ca era teafara si nevatamata. O imbratisez strans la fel si ea,pana Ellisabet sparge linistea:

 - Cine erau aia?! Si ce cauta in padure?!spune putin iritata.

- Nu stiu,si cred ca erau niste criminali. Tu n-ai vazut cum ala cu pielea alba a macelarit fata aceea?spun si ma uit la ea curioasa.

  Nu mai spune nimic si asculta ceva, tac si eu si auzim niste fosnituri. Ma uit la Ellisabet si ii fac semn sa faca liniste,nu suntem singure suntem urmarite se pare. Imi ridic privirea si vad niste umbre,ii fac semn sa mergem in continuare lui Ellisabet si ea aproba din cap. Mergem inca vreo 30 de minute pana dam de un conac mare de unde iese....

      VA URMA!