Kpop stories [Request Closed]

Save me - Jungkook

Biblioteca e un loc linistit unde vin de obicei sa citesc o carte pentru ca e mai multa...

- Pssst... Jiah..

... liniste.

Nu a fost nevoie sa imi iau ochii din carte deoarece judecand dupa sunetul pasilor si vocea care tocmai imi spusese numele eram sigura cine e - Jungkook.

S-a asezat langa mine fara sa scoata un sunet, dar puteam vedea cum el se tot uita in jur de parca nu ar vrea sa il gaseasca cineva anume.

- Ce-i cu tine? il intreb fara sa imi intrerup lectura.

- Ma ascund de Yoona, duuh... dandu-si ochii peste cap. Simt ironia din vocea lui.

Oh da.. vesnica lui problema. Yoona e o fata din clasa noastra care e foarte atasata de el, ca sa o spun cat mai frumos cu putinta. Eh.. pe cine pacalesc eu? E obsedata in adevaratul sens al cuvantului. Il sufoca non-stop, e mereu oppa-n sus si-n jos, se poarta intotdeauna "adorabil" si se da neajutorata in jurul sau pentru a-i atrage atentia. Se tine scai de el oriunde merge - serios, ORIUNDE. Frate.. tipa aia are nevoie de un psiholog, pe cuvant.

- Dar de cee? E admiratoarea ta secreta, ii reamintesc ranjind.

- Secreta pe naiba, strangand punmii.

- Ai grija la limbaj. De ce ai venit aici pana la urma? Parca nu iti placea biblioteca.

- Asta e ideea. Nu calc in locul asta aproape niciodata iar ea stie asta deeci.. n-o sa ma caute aici, facand cu ochiul spre mine.

- Bine pentru tine.

Inchid cartea dupa care o pun inapoi in ghiozdan si ma ridic de pe podea.

- Unde pleci?

- Acasa, ii raspund incepand sa merg.

- Hey.. hey.. el s-a ridicat de asemenea si m-a prins de incheietura facandu-ma sa ma opresc.

- Ce? intorcandu-ma cu fata spre el.

- Trebuie sa ma ajuti sa ies de aici. Te rog! facand ochi de catelus.

- Spune-i sa te lase in pace si gata, ridicand din umeri.

- Crezi ca nu am incercat asta deja?

Il iubesc, ok? Dar nu prea vreau sa ma bag in asta. Ca si prietena nu am obligatia sa indepartez orice fata care se apropie de Jungkook la mai putin de 1 metru distanta desi asta e specialitatea mea, o fac de fie are data cand ma roaga. L-am ajutat pana acum dar de data aceasta prefer sa stau deoparte.

- Chiar nu am chef de asta acum Kookie, spun incercand sa ii indepartez mana insa nu voia sa-mi dea drumul.

- Te rog Jiah! Daca ma ajuti sa scap de ea fac ce spui tu in urmatoarele doua saptamani.

Am dubii - o gramada.

- Iti dau cu...

Inainte sa-si poata termina propozitia l-am vazut facand ochii mari in timp ce se uita undeva in spatele meu, dupa care m-a prins de tricou ghemuindu-se in fata mea. A ramas asa cateva secunde insa mai tragea cu ochiul din cand in cand ceea ce imi dadea de inteles ca o zarise pe Yoona.

- Frate.. nu iar...

Baiatul asta pare terorizat. Sincer, mi-e mila de el.

- Bine. Te voi scote din scoala.. de data asta.

- Serios? Mersi, mersi, mersi, imbratisandu-ma. Te iubesc, esti cea mai buna! spunand asta a inceput sa ma stranga si mai tare.

Stiu ca o spune doar pentru ca imi este recunoscator dar mi-as dori sa nu fie din acest motiv. El nici macar nu stie ca il plac pentru ca nu o arat niciodata. Pastrez distanta pe cant posibil. Pur si simplu imi e teama ca o sa fuga de mine sau ca o sa ma evite permanent asa cum face cu toate celelalte fete iar asta e ultimul lucru pe care mi-l doresc.

Mai bine prieten decat deloc. Zic si eu.

Cu toate astea unele dintre actiunile sale nu ma ajuta absolut deloc; un exemplu ar fi chiar situatia de fata - ma face sa-mi aduc aminte de ceea ce simt pentru el in realitate cand eu incerc sa stau deoparte.

- Ar trebui sa plecam inainte sa se intoarca, ii reamintesc.

- Ah.. d-da.. se balbaie dandu-mi drumul dupa aproape un minut de cand avea bratele in jurul meu.

Jungkook a schitat un zambet, apoi ma luat de mana indreptandu-se cu pasi repezi spre iesirea din biblioteca fara a-mi da ocazia sa realizez ce tocmai facuse.
_____
- O sa iesim din scoala in cateva minute. Poti te rog sa nu ma mai tragi de tricou?

Am impresia ca o face intentionat.

- Oh.. scuze. Sunt putin agitat, atata tot.

Telefonul meu incepuse sa vibreze asa ca m-am oprit pentru a raspunde lasandu-l pe Jungkook in fata. Nu a mers prea departe totusi, a ramas doar la cativa pasi departare. Cand am incheiat apelul si mi-am pus mobilul inapoi in buzunar el a inceput sa alerge spre mine, iar intr-o fractiune de secunda m-a prins la colt si si-a lipit buzele de ale mele sarutandu-ma usor. Kookie avea o mana pe talia mea iar cu cealalata imi sustinea barbia. Asta mi-a facut inima sa bata de zece ori mai repede decat in mod normal pentru ca aveam foarte multe emotii.

Cateva momente mai tarziu am auzit un tipat ascutit si sunetul unei perechi de pantofi care isi pierdea din intensitate - semn ca se indepartau. Aveam ochii inchisi atunci insa aveam o banuiala cine ar fi putut fi.

- Cred ca nu o sa ma mai deranjeze de acum, zambind.

- Banuiesc.. privind podeaua si  jucandu-ma cu tivul tricoului pe care il purtam.

Nu-mi vine sa cred ca a facut asta.

Jungkook m-a prins de incheieturi ridicandu-mi bratele, dupa care le-a eliberat si m-a imbratisat din nou.

- Vorbeam serios, Jiah. Te iubesc, mi-a marturisit.

______________________________________

Poveste pentru:XxAllyDreamerxX