- Ce ai mai facut acum Baekhyun? intreb baiatul de la celalalt capat al liniei in timp ce priveam in oglinda zgarietura de pe bratul meu.
- De ce dai vina pe mine? Esti sigura ca nu esti tu cea care s-a lovit?
In majoritatea cazurilor el e cel care se inteapa, cade, se impiedica, se loveste si sfarseste prin a avea vanatai si cicatrici, apoi da vina pe mine. Oricum, ultima data cand am verificat, nu aveam nimic ascutit in pat cu care sa ma fi putut lovi.
- O sa te impachetez in folie cu bule pentru ca m-am saturat sa..
- Yah! Nu am cerut eu sa fin legati unul de celalalt, dar asa va arata restul vietii noastre. Mai bine te-ai obisnui cu ideea!
Toate astea se intampla de aproape un an jumatate, de cand Baekhyun s-a mutat in Seul si a schimbat scolile. Pana atunci aveam o viata normala, dar intr-o zi am inceput sa observ aparitia unor pete vinetii pe pielea mea si de atunci se intampla continu. Acum stiu motivul insa pe atunci habar nu aveam ce se intampla. O saptamana mai tarziu l-am intalnit pe Baekhyun sau mai bine zis el s-a ciocnit de mine pe strada. Mi se paruse ciudat faptul ca era acoperit de zgarieturi si vanatai care imi pareau extrem de familiare, totusi, inainte sa-l intreb ceva, mi-a spus " Uitate pe unde mergi." si a plecat.
Ca sa scurtez povestea; merge la aceeasi scoala cu mine si e colegul meu de banca. Ne suportam mai mult sau mai putin pentru ca nu avem incotro. Relatia noastra e complicata. Sunt momente in care suntem prieteni si altele cand ne-am omori - ceva perfect normal pentru noi.
Exista un mic detaliu care face lucrurile mai complicate decat sunt deja si adevaratul motiv pentru care nu pot scapa de el. "Coincidenta" aceasta se datoreaza faptului ca suntem suflete pereche.
Tot ce i se intampla lui are efect asupra mea, cu alte cuvinte daca el e calcat de o masina eu ma simt ca si cum as muri, orice fractura posibila de a lui o am si eu; daca Baekhyun se inteapa cu un ac sangerez si eu, etc. E doar fizic. Nu simt durere, insa raman semne. Mama spune ca e normal pentru ca si ei i sa intamplat asta candva si ca la un moment dat va inceta. Nu stiu cand, mi-a spus ca va trebui sa descopar singura. Zambetul pe care il avea in timp ce o spunea imi transmitea o senzatie ciudata. La ce s-o fi referit?
- Te urasc.
- Sentimentul e reciproc, Eunmi.
_________
- Ahh.. imi scapa un mic geamat de durere in momentul in care betisorul cu vata imbibat in apa oxigenata atinge rana de pe abdomen.Momentele ca acesta imi displac din ce in ce mai mult: sa fiu nevoita sa ma tratez singura pentru ca nu vreau sa o ingrijorez pe mama degeaba.
- Eunmi, ti-am adus.. s-a oprit de indata ce realizase ce a facut.
- Stii sa bati la usa? il intreb iritata pe Baekhyun privindu-i reflexia din oglinda.
- Mama ta a spus ca pot intra.
Se holba la mine din cap pana in picioare in timp ce imi vorbea pentru ca eram imbracata doar cu o pereche de colanti si o bustiera tip maieu, prin urmare spatele meu era complet descoperit. Pervers.
- Ce vrei? intreb intorcandu-ma cu fata spre el.
- Ce ai patit?
Arat de parca as fi fost batuta, pentru ca.. ce coincidenta, chiar asta s-a intamplat in urma cu jumatate de ora in timp ce veneam acasa. Ma doare putin umarul pentru ca l-am lovit de un perete, gatul meu are cateva urme de muscaturi pe ici pe colo, la care se adauga vreo 5-6 zgarieturi pe care incercam sa le pansez exact cand el a intrat.
- Nimic.
Am luat o sticluta cu apa oxigenata si niste vata, apoi le-am aruncat spre el. Baekhyun a dat drumul caietului din mana lui si le-a prins.
- Din moment ce acum e vina mea, cred ca ar fi corect sa iti dau astea.
Daca a fost surprins sa ma vada asa, imi imaginez ca nu observase inca semnele de pe corpul lui. Ei bine, el nu verifica asa cum o fac eu. Pentru ca in mod normal el este cel care isi vatameaza corpul, eu trebuie sa fiu atenta permanent. Imi e teama sa nu raman cu cicatrici, insa pe el nu pare sa-l deranjeze.
- Mersi? incruntandu-se. Dar cu ce ocazie?
- Si tu esti ranit Einstein, iti amintesti?
- Nu-mi prea pasa.
- Oare de ce nu ma mira, dandu-mi ochii peste cap, dupa care ma intorc cu spatele spre el pentru a continua ce faceam cu cateva momente in urma.
Verificam sa fiu sigura ca nu ratez vreun loc cand am observat faptul ca Baekhyun inca se uita la mine. Incepeam sa ma simt ciudat.
- Umm...
Cum spui unui tip sa-si tina ochii acasa, intr-un mod cat mai dragut cu putinta?
Aparent nu am gasit raspunsul la timp pentru ca Baekhyun se indrepta spre mine cu pasi marunti. A luat tot ce tineam in maini, dupa care mi-a spus:
- Stai jos. Te ajut eu.
M-a prins de mana si m-a dus spre pat, dupa care m-a obligat sa ma intind, in vreme ce al s-a asezat pe marginea patului.
- Ce ti s-a intamplat?
- Niste tipi m-au urmarit cand ma intorceam acasa asa ca am luat-o pe alt drum in speranta ca imi vor pierde urma, dar m-au gasit si am ajuns asa, gesticuland spre corpul meu. Ahh..
- Scuze, indepartand vata imbibata in spirt de pe zgarietura mea. A suflat asupra ei pentru a mai calma durerea. I-ai lasat sa te atinga? In halul asta?
- Hey, am scapat ieftin. Macar nu am ajuns sa fiu violata, ceea ce pentru mine e mai mult decat perfect.
- Chiar asa? zambind. Ar trebui sa ai mai multa grija, a adaugat pansand o alta taietura minora.
Cu asta a terminat aproape tot, singurul loc ramas era partea stanga a gatului meu. Acum incepeam sa ma panichez putin deaorece Baekhyun s-a aplecat mai mult pentru a avea o vizibilitate mai buna, urmand ca mai apoi sa-si treaca degetele peste semnele aflate pe pielea mea. Asta mi-a dat fiori. Atingerea lui era calda, pielea lui era fina. S-a oprit atunci cand mi-a atins urechea, apoi a lasat jos sticla cu alcool sanitar si mi-a prins barbia intre degetul mare si cel arataror al mainii sale stangi facandu-ma sa-l privesc in ochi. O secunda mai tarziu si-a coborat privirea si s-a apropiat din ce in ce mai mult. Mainile incepusera sa-mi tremure si inima sa-mi bata intr-un ritm alert. Nu stiam ce sa fac; Baekhyun era deasupra mea si ma blocasem de-a binelea, singurul lucru pe care l-am facut a fost sa-mi inchid ochii.
Buzele lui le-au atins pe ale mele sarutandu-ma usor, de parca i-ar fi fost frica sa nu faca ceva nepotrivit. L-am prins de mana cu care ma tinea de umar indepartand-o; acela a fost momentul in care, usor, incepuse sa se indeparteze si, totodata, m-a ajutat sa ma ridic mentinand sarutul. Acum stiu la ce se refera zicala "a avea fluturi in stomac" - e un sentiment ciudat de placut.
- Scuze, nu m-am putut abtine, imi spune si zambeste. Ar trebui sa termin... privind in alta parte.
- Lasa.. Sunt ok.. mersi, schitand un zambet. Ai grija de tine mai intai.
- Ti-am spus deja, nu-mi pasa.
Si-a apropiat fata de a mea si s-a oprit la exact doi milimetri distanta, ma privea fix.
- E tarziu. Ar trebui sa dormi, iar eu o sa plec inainte ca mama ta sa ma scoata afara in suturi.
M-a sarutat scurt pe buze, dupa care a plecat.. dar nu inainte de a-mi multumi pentru notite.
______________________________________Poveste pentru Heuren.
Stiu ca mi-am luat o mica vacanta dupa bac, dar acum ma apuc de scris ^^ promit✌
A fost prima poveste din cele 14 pe care le-am avut cerute. 13 ramasee~~~
Sper ca nu a iesit un dezastru, din moment ce nu am mai scris de mult timp one shots^^'
Revin curand. byeee 🖐
CITEȘTI
Kpop stories [Request Closed]
Hayran KurguKpop oneshots.^^ fanfiction + fiction (in unele capitole) O carte alcatuita din povesti cu idoli kpop~ ☆idei random☆ :") P.S.: NU SCRIU SMUT-URI, SORRY.. best ranked: #89 in fanfiction