Kpop stories [Request Closed]

Like A Little Kid - Taeyong

TheExoArmy mi-ai cerut povestea acum cateva zile deeci.. spor la citit!
______________________________________

In sfarsit am reusit sa plec.. nu ma intelegeti gresit imi place sa stau cu prietenii mei, mai ales pentru ca suntem in excursie impreuna doar ca am nevoie sa ma plimb singura un timp. Cum cabana noastra e foarte aproape de o padure, mai bine zis in ea, mi-am zis ca ar fi in regula sa plec; la urma urmei doar o s-o inconjor de cateva ori dupa care intru inauntru.

Mergeam printre copaci fredonand cantecul meu preferat cand am auzit niste sunete ciudate venind din spatele meu, niste crengute uscate rupandu-se si fosnetul frunzelor uscate. Mi-am zis ca e ceva normal, doar vantul.. apoi un mormait ciudat ce m-a facut sa ma opresc. M-am uitat in jur insa nu reuseam sa vad mai nimic din cauza intunericului. Am mai facut un pas si s-a auzit din nou - venea din spatele meu. Am impietrit. Nu e posibil sa fie lupi pe aici nu? Sper ca nu.

- Bau!!

- Aaahh!!!! am tipat cat de tare am putut.

Chiar m-am speriat; inima mea mai avea putin si pleca la plimbare de una singura. Dar apoi dupa ce m-am calmat am vazut..

- Taeyong, ce naiba?!! am strigat la el.

Nimic, radea in continuare intins pe pamant cu fata spre cer.

- Yaah!!!

- Nu.. nu-mi vine sa cred.. ca.. ca..

Si a izbucnit in ras din nou. In cele din urma s-a ridicat; dupa 5 minute in care m-am uitat la el tavalindu-se in frunze.

- Ai inebuit, Taeyong?! Esti mort!!

- Mai intai trebuie sa ma prinzi!! spune dupa care o ia la fuga.

Aish, copilul asta ma calca pe nervi. Am pornit dupa el, alergand cat de repede pot ca sa nu raman in urma insa e mult prea rapid pentru mine. L-am pierdut si am obosit. Am ramas iar singura printre copaci privind in jur, sperand ca lui Taeyong sa nu-i mai vina vreo idee nemaipomenita de a ma speria ca altfel vede el.

- Che Yeon-ah!! i-am auzit vocea dupa care a sarit in spatele meu, greutatea lui aproape facandu-ma sa ma prabusesc.

- Yah, vrei sa cadem amandoi?

- Cadeam pe ceva moale.

- Aia fiind eu!! Date jos!!

- Du-ma tu, ma dor picioarele, smiorcaindu-se.

Eu care sunt mai scunda si mai slaba decat el sa-l car in spate? Ce sa zic.. M-am zbatut putin ca sa-l dau jos insa nu am reusit sa scap de el, din contra si-a pus bratele in jurul gatului meu.
_________

- Stii unde e cabana? il intreb dupa aproximativ 15 minute de mers.

- Habar n-am.

- Glumesti, nu-i asa? Spune-mi ca glumesti?

- Eu doar am venit dupa tine, de ce ar trebui sa stiu drumul inapoi?

Ce? Totul era perfect pana cand i-a venit lui sa se dea drept fantoma din padure si tot el a fugit de mine si m-a facut sa-l urmaresc. Acum ne-am pierdut din cauza lui.

- Nu te suport!

Am grabit pasul, o sa ma intorc singura daca el nu stiu pe unde sa mergem. Mi-as fi dorit sa am telefonul cu mine. De ce l-oi fi lasat in camera?

- Te-ai suparat? spune avand o voce pitigaiata. Chae Yeon-ah. Chae Yeon-ah!!

- Ce mai vrei?

- Daca te duc inapoi la cabana, o sa imi dai un sarut?

Sunt sigura ca o zice la panarama. Asa e el dintotdeauna.

- Bine, fie cum zici tu, dandu-mi ochii peste cap.

- Urmeaza-ma.

Ma apuca de incheietura si pornim. Dupa ce am facut cativa pasi, am vazut o lumina.

- Ti-am zis, spune dand la o parte niste crengi reusind sa vad partea din spate a cabanei.

O face pe prostul cu mine. De ce se comporta ca un copil mereu? Nu il inteleg.
________

In sfarsit, lumina si un pat moale. Dupa ce m-am intins in pat am stins lumina si m-am invelit cu patura sperand sa adorm. Cand eram pe punctul de a adormi am simtit cum salteaua s-a lasat din cauza greutatii.

- Ce se... mormai.

- Culcate.

Asta e vocea lui Taeyong. Ce cauta el aici? M-am ridicat incet si am aprins lampa de pe noptiera. Mi-am dus mainile spre fata frecandu-mi ochii cand l-am vazut pe Taeyong intins langa mine.

- Ce cauti aici?

S-a ridicat in sezut, fata lui fiind la acelasi nivel cu a mea, ma priveste fix in ochi. Isi pune mana pe umarul meu spunandu-mi sa ma culc. E ciudat, dar totusi am facut cum a zis el. La ora asta chiar nu am chef sa mai gandesc.

- De ce te comporti asa? am spus incet, pentru mine insumi.

- Pentru ca te plac, prostuto..