Ti-am spus vreodata cat de mult imi esti?
Cat dor imi picuri si cat imi alini?
Sau cate-albastre vise-n mine, cresti?
Si cum le smulg, cu-n gest, din radacini?
Ti-am spus vreodata unde te pastrez?
Sau cum te-as recunoaste, dintr-o mie?
Ori, cate-nchipuiri copilaresti brodez
Si-apoi le-ngrop sub..."cand o fi sa fie"?
Ti-am spus vreodata cum se-ncolacesc
vite si ruguri de dorinte-n carne?
Si cum, cu disperare, le starpesc,
sa nu le las din drum sa ma intoarne...?
Ti-am spus vreodata cat as vrea sa-mi vii,
Sa te primesc pe neasteptate-n dar?
Nu, nu ti-am spus! Mai bine-i sa nu stii...
Sa-ti fiu... doar o epistola, fara destinatar...
