Copiii pierduți

Capitolul 4

                  Prima zi pe insulă

   Mark pov.

Ăăhh...ce se întâmplă?Îmi deschid ușor ochii și realizez că nu sunt în patul meu.

Imediat îmi aduc aminte de tot ce s-a întâmplat și mă ridic în șezut.

Mă uit în jurul meu și văd o siluetă întinsă pe nisip.Avea parul blond și era suplă...Oh doamne!E Skyler.
Mă apropii de ea și o strig.
    -Sky?Sky!Skyler,trezește-te!!
Încep să îi dau ușor palme pentru a o trezi.
Își deschide ușor ochii și spune:
    -Ce se întâmplă?Mark?
Apoi se ridică și ea în șezut.
     -Unde sunt ceilalți?!!Mark trebuie să îi găsim!!
Văd că se panichiază,iar lacrimile încep să-i curgă.
    -Stai calmă,bine?spun pe un ton calm.
    -Dacă li s-a întâmplat ceva?!Mark...dacă...au...?
    -Nu.Sky nu te gândi la așa ceva.
 

O ajut să se ridice și observăm ceva în apă.
      -E Linda!!

Mergem spre ea și o ridicăm din apă.O punem pe nisip,iar eu încep să îi apăs pieptul pentru a-i scoate apa din plămâni.

Skyler pov.

Mă uit îngrozită la Mark care încearcă să-i scoată apa din plămâni Lindei.Își pune două degete la gâtul ei,pentru a-i verifica pulsul.

     -Respiră!!Trebuie să îi provocăm un mic șoc pentru a o putea trezi.

Un șoc.Un șoc.Un șoc.Știu!

     -Lasă-mă pe mine.
Mă apropii ușor de ea și îi ciupesc cât pot de tare zona sensibilă a spatelui cu unghiile.Se trezește brusc și se ridică,țipând:
   
Linda:  -Furtună!!Vas!!Se scufundă!!Căpitan!!Mort!!

  Eu:Linda!Oprește-te!Ești bine?

  Linda:Am murit?!
 
  Mark:N-ai murit!

Linda:Atunci de ce sunt într-un loc cu soare ,pe o plajă ,după ce am sărit de pe un vas care se scufunda,în oceanul învolburat?

  Eu:O doamne,ai dreptate!Am murit!

  Mark:Ba n-am murit!

   Linda:Ba am murit!spune ea printre smiorcăit.

   Eu:Am murit!spun cu vocea la fel ca a Lindei.

    Mark ne prinde pe amândouă de brațe și spune ușor nervos:

    Mark:Fetelor calmați-vă!!Nu am murit!Valurile ne-au adus pe această insulă și într-un fel sau altul am rămas în viață!Ați înțeles!?!
      -Da.spunem eu și Linda în același timp pe un ton care conține frică.
  Mark:Trebuie să îi găsim pe ceilalți.

După ce ne liniștim mergem și îi căutăm pe ceilalți.

Dintr-o dată o siluetă  cu păr lung și șaten,destul de înaltă, se ridică din apă,ținând o altă siluetă puțin mai înaltă decât ea cu părul  scurt și brunet.Dar par foarte slăbiți ,așa că se prăbușesc.

    Linda:Sunt Mira și Max!

Eu ,Linda și Mark alergăm spre cei doi prieteni ai noștri.
Eu și Linda o ridicăm pe Mira,iar Mark îl ridică pe Max.

Îi punem cu grijă pe amândoi pe nisip și folosim aceași tactică a lui Mark ,de a mă trezi pe mine,pentru a-i trezi pe ei.Se trezesc amândoi,odată,iar Mark spune:
   Mark:Înainte de a spune ceva ,nu ,nu sunteți morți.
   

Mira pov.

Îmi deschid ușor ochii și îl aud pe Mark murmurând ceva,dar nu înțeleg mare lucru.

 
  Eu:Se pare că Max nu știe să înnoate,spun pe un ton ușor amuzat. Unde suntem?
  Mark:Pe o insulă,probabil undeva în mijlocul oceanului.
Mă ridic în picioare și simt că lipsește ceva.
    Eu:Suntem toți?
    Sky:Păi să vedem:eu,tu,Mark,Max,Linda,Vlad...
unde e Vlad?!
    Max:Vlad!Vlad!
    Linda:Vlad!
Începem să-l strigăm pe Vlad,dar...nimic.
     Sky:Doar nu credeți că...
    Max:Nu!În niciun caz.Trebuie să-l mai căutăm!
După,o oră ,cred,de căutat prin apă și pe uscat,nici urmă de prietenul nostru.

    Linda:Mi-e foame.Putem să căutăm ceva de mâncare și să îl căutăm după?
     Max:Tu glumești!Cum poți să te gândești la mâncare când Vlad poate așteaptă pe aici pe undeva să fie găsit?!Nu,exclus.Nu putem lua nicio pauză până nu îl găsim!

Cu câtă duritate i-a spus Max,Lindei aceste cuvinte.Nu mă prea miră.Adică Max se înțelege cel mai bine cu Vlad.Parcă ar fi frați.Își spun totul unul altuia.

  Eu: -Hey,ce-ar fi să te calmezi puțin, bine?!îi spun ,încercând să îi iau apărare Lindei.
  Max:Să mă calmez?Să mă calmez!Ție chiar nu-ți pasă,nu-i așa ?
  Mark:Frate,las-o mai ușor!
  Max:S-o las mai ușor!Cum s-o las mai ușor?!Vlad îmi este ca un frate și nu am de gând să-l las să moară!
  Eu :Bine,gata!O să căutăm în continuare.

După alte câteva ore de căutat simt că nu mai pot.Dacă picioarele mele ar putea urla,ar face-o,dacă stomacul meu ar putea plânge,ar face-o.
   Razele soarelui își au locul în centrul frunții mele,astfel făcând-o  să ardă puternic.Ochii mei,parcă se închid singuri,dar nu pot.Nu-mi pot lăsa corpul să cadă pradă oboselii.
Cel puțin nu acum,când Vlad are  nevoie de mine.

În final ,apusul își face loc pe cer și noaptea se așterne peste insulă.
 
    Linda:Gata!Eu nu mai pot!
După ce a spus aceste cuvinte s-a lăsat ușor pe spate ,punându-se pe nisipul fin.
     Sky:Nici eu!
     Mark:Nici eu!
      Eu:Nici eu!
Acestea fiind spuse,toți am făcut același   gest făcut de Linda.Toți în, afară de Max.M-am ridicat și m-am dus să iau câteva nuci de cocos din palmierii așezați pe plajă.Când m-am întors  era și Max așezat lângă Linda și Mark.Am dat câte o nucă de cocos fiecăruia și m-am așezat,mâncând-o pe a mea.După ce ne-am potolit puțin foamea și setea, am aprins un foc.

După câteva minute,toată lumea dormea,desigur exceptându-ne pe mine și Max .M-am ridicat și m-am dus lângă el.

      Eu:Îmi pare rău .
      Max:Pentru ce?
      Eu:Pentru că nu l-am găsit pe Vlad și pentru că m-am răstit la tine.
      Max:Nu e vina ta.
      Eu:Știu ,dar ,ca toți ceilalți și ca și tine, încă sper că îl vom găsi.Odihnește-te.
  S-a întins și de îndată a adormit
M-am retras la locul meu și voiam să adorm dar nu pot.Mă simt extenuată dar și foarte foarte vinovată.Mă simt vinovată pentru că ne-am oprit din al căuta pe Vlad.Încerc să închid ochii dar..văd ...ceva...în ...apă.Oare am înnebunit? Am vedenii din cauza căldurii?M-am frecat la ochi,ca nu cumva să am vreo vedenie ,dar era real.Au început să îmi cadă lacrimile când am realizat că era...

       

   Va continua...

  Sper că va plăcut acest capitol.
😁😊