Copiii pierduți

Capitolul 8

Linda pov.

Ne strecuram prin stâncă și ajungem afara.Suntem undeva la înălțime.Peisajul care se întinde în fața noastră este mirific.Sub noi se pot observa zecile de metri care stau între noi și sol.Ultimele raze ale soarelui mângâie cerul de un albastru care se închide la fiecare minut.Oceanul cristalin completeaza perfect peisajul.
Eu:Și acum?
Mark:Păi trebuie să îi găsim pe ceilalți.
Max:Da,dar înainte de asta putem să căutăm ceva de mâncare?!Aș da orice să am un Burger mare și o porție de cartofi medie...
Eu:Nu vrei să-ți aducem și un pat ca să te odihnești?
Max:Ar fi grozav!
Mark:O,mai taci!

Eu:Ok șii... cum vreți voi doi să coborâm de aici?
Mark:Ăăă..........stai!Vedeți palmierii?Sunt aproape la fel de înalți ca stanca asta așa că...
Eu:Așa ca putem sări pe ei până ajungem jos.Asta voiai să zici?
Mark:Exact!

Max:Uău uău uău!Stați așa!!Cred ca lipsa de mancare v-a afectat creierele!Sunteți nebuni!!Sunt șanse de 98% să murim sau să ne accidentăm foarte foarte grav!
Mark:Da,dar e singura noastra obțiune,asta daca nu vrei să stai aici și să mori de foame,în plus sunt 2% șanse să ajungem jos cu bine sau macar cu cateva zgârieturi.
Max:Nup...în niciun caz nu fac asta.
Eu:Haide Max!!
Mark:Da,haide!! Nu fi un papă-lapte!
Max:Mai bine papă-lapte și în viață decat mort și curajos!
Mark:Știi ceva....bine....bine!Rămai aici sus!!Îți acceptăm decizia.
Max:Serios?
Mark:Nu.
Imediat dupa ce a spus ,,nu" ,l-a împins pe Max de pe stânca.
Max:Aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!!!!!!!!
Mark:Haide Max !!Apucă un palmier!

Și apucă în sfarșit unul.

Max:Ești nebun!!!!striga Max de pe palmier și face semnul ăla către cap cu 👉,ceea ce mă face să încep să râd.

Mark:Ok, acum tu.
Eu:Cu mare plăcere!
Îmi iau avânt și sar de pe stâncă,prinzandu-mă de primul palmier pe care îl apuc.La fel face și Mark.
Eu:Și acum?
Mark:Ne cățărăm până jos.
Asta ne ia ceva timp pentru că palmierii sunt foarte înalți

Time skip.

Ajungem jos în sfârșit.Toți gâfâim puternic și ne întindem pe jos.Pământul e foarte tare și rece.
   Max:Acum ne-ar prinde bine un pat!!
   Mark:Așa-i amice!
   Eu:Ăă...baieți....băieți!!
   Max:Ce-i......
    Eu:Aaaaaaaaa!!!
Era un șarpe în fața noastră.

    Eu:Max   f-f-fă   c-c-ceva...
Mark:Stați nu vă mișcați!

Mark se întinde ușor după o bâtă,dar șarpele îl vede și începe să ssssssss-îie puternic.Tocmai când se apropie să mă muște,Mark îl lovește atât de tare cu bâta încât cade jos fără să se mai miște.

Mark:Ar trebui să mergem pe plajă.Aici suntem înconjurați de animale sălbatice.Acolo vom fi cât-decât în siguranță.

Ne ridicăm și ne îndreptăm spre plajă.
Ajunși acolo facem un foc ,stând cât mai aproape de el ca să ne încălzim.
    Eu:Mi-e foame...
    Max :Și mie.
    Mark:Ce-ar fi să căutăm niște nuci de cocos?
    Max:M-am săturat de ele!!
    Mark:Da,dar momentan este întuneric și nu putem să ne aventurăm prin junglă ,ca să căutăm mâncare.Deci momentan trebuie să ne mulțumim cu ce avem.
    Max:Offf.Bine!
Margem fiecare să luăm câteva nuci de cocos,după- care ne întoarcem să la mâncăm.

   Eu:Băieți....?
Max și Mark:Da?
  Eu:Credeți că....știți voi.....Vlad....Sky și ...Mira ...mai...?
Mark:Normal că mai trăiesc.Nu puteau să moară.Oricum, mâine îi vom căuta.Acum trebuie să ne odihnim, ca mâine să avem energie.

  Eu:Noapte bună!
  Max:Noapte bună!
  Mark:Noapte bună!