Copiii pierduți

Capitolul 6

               Toți la un pas de moarte

Mira pov.

Ne uitam înfricoșați la ce se afla cam la 500 de metri de noi.
Era uriașă,și se putea vedea cu ochiul liber că timpul își pusese amprenta pe ea.

Eu:E...
Vlad:Da!

Acel vas de pirați din povestea lui Vlad.Nu pot să cred.Am putut observa cum acei pirați părăsesc vasul și se îndreaptă spre noi.

Mark:Fugițiii!!

Panicată,am început să alerg ca nebuna pe unde apucam.În spatele meu erau Skyler și Vlad.Linda,Max și Mark au luat-o în partea opusă.
Alergam și alergam din ce în ce mai tare.Dar pe măsură ce alergam,oboseam și mă temeam pentru viața mea .Imediat,i-am văzut pe Vlad și pe Skyler de o parte și de alta a mea.Mă opresc,la fel și Sky și Vlad.În fața noastră se afla o uriașă prăpastie.

Unul dintre pirați:Uitați-i acolo!După ei!!

Mă uit la Vlad, apoi la Skyler.

Sky:Mira...nu...nu ...în niciun...

Dar nici nu și-a terminat bine propoziția,că îi iau pe amândoi de mână și sărim.

Mark pov.

Fug...și tot fug.Îi pot auzi pe Linda și Max în spatele meu.Deodată,în fața noastră se arată un perete de piatră, dar alerg prea rapid și nu mă pot opri.

Îmi pun mâinile la ochi și fie ce-o fi.

UĂĂĂU !!!!!!în fața mea se vede un vulcan imens.Eu,stau pe o margine foarte subțire,care în orice moment se poate distruge și aș putea să mor în orice secundă.Îi văd pe Linda și pe Max stând lângă mine,la fel de speriați:

Eu:Prieteni...ce se întâmplă!!Mai întâi furtuna aia care a apărut din senin,ne-a scufundat vasul, care ne-a făcut să naufragiem pe insula asta și din cauza căreia,aproape am pierdut un prieten,apoi pirații din povestea lui Vlad,prind viață și vin după noi,ca să ne omoare ,ne fac să alergăm prin jungla asta periculoasă și acum, între noi și moarte,stă un fir de ață foarte foarte subțire!!!!!!

Linda:Ai dreptate Vlad,dar nu avem ce să facem!!Acum,tot ce trebuie să facem este să găsim o cale ca să nu murim pe insula asta,apoi trebuie să facem cumva să ajungem acasă.Nu știu cum,dar o s-o facemmmm,binee!!Spune Linda foarte nervoasă și încrezătoare.

Eu :Bine.Hai s-o facem.Pentru început trebuie să găsim o cale ca să nu murim înnecați în lavă.

Max:Bine.Idei...idei...ăăă...

Linda:Stai,uite!Acolo e o liană și deasupra ei este o gaură..Nu știu cât de stabilă e liana,așa că trebuie să avem grijă.Pășiți ușor pe marginea asta ,altfel,ne-am fript.

Începem să pășim ușor,dar din cauza neatenției,Max pășește prea tare.În timp ce noi alergăm,marginea se distruge și cade în spatele nostru .Când ajungem în fața lianei sărim și ne apucăm toți trei de ea.

Se pare că e mai rezistentă decât pare.Ne cățărăm pe ea și ajungem la  gaura din stânci,apoi ne strecurăm prin ea.

Vlad pov.

Eu:Sunteți bine fetelor?

Mira:Da,atât timp cât te ții tu bine.

Atârnam...pur și simplu atârnam de o liană.Mă țineam cu o mână de ea,cu cealaltă o țineam pe Mira,iar ea o ținea pe Skyler.

Sky:Ce facem??!O să murim!!

Eu:Ba nu!!O să găsim o cale de scăpare.Fetelor!!Ascultați-mă! Trebuie să coborâm...

Mira:Ești nebun?!

Eu:Nu,chiar deloc.Privește!Stânca nu e dreaptă!E crestată.E ca și cum... am escalada...Skyler!

Sky:Ce e!?

Eu:Mă voi legăna iar tu vei apuca stânca.

Sky:Nici vorbă!

Eu:Sky te rog!Nu te încăpățâna!E singura cale.

Sky:Mi-e frică.Dacă o să cad?!

Eu:Nu o să cazi.Ai încredere!

Sky:Bin...s-o facem.

Mă mișc dintr-o parte în alta,Skyler apucând stânca.La fel face și Mira și la fel și eu.Coborâm stânca ușor ușor.

Mira:Am obosit.Putem lua o pauză?

Vlad:Da,dar foarte scurtă.

După cinci minute,începem să coborâm din nou.Într-un final ajungem jos foarte obosiți,toți căzând la pământ.Pământul era moale.Părea o combinație de nisip și vată.Era deja seara.Luna strălucea pe cer,iar stelele îi accentuau splendoarea.Dar acest spectacol nu durează prea mult pentru că norii își fac apariția.

Vlad:Cred că o să plouă.Fe.....

Deja au adormit.Nu le judec,adică după o zii întreagă de coborât stânci...e și normal.Mă întind spre Sky încercând să o trezesc.

Eu:Sky...Sky...Skyler...

Sky:Mhhm,încă 2 minute mamă....

Eu:Haide Sky...eu sunt...Vlad.Suntem încă pe insulă,mai știi?

Deschide ușor ochii și spune:

Sky:Da,mai știu.Cum aș putea să uit.

O ajut să se ridice,apoi o ajutăm și pe Mira.

Eu:Ar trebui să gasim un adăpost...cred că va ploua

Mira:Așa e.Haideți.

Începe să picure și apoi începe să plouă din ce în ce mai tare.Eram ud,din cap până-n picioare,la fel și fetele.După câteva minute de mers ajungem în fața unei grote.Nu mai exista alt drum,decât cel înspre aceasta.

Mira:Să intrăm?

Sky:Dacă e peștera vreunui urs?

Iau un băț mai gros în mână și zic:
 
  Eu:Hai să aflăm.

Sper să vă placă

😁😊