Copiii pierduți

Capitolul 5

                Blestemul oceanului

Mira pov.

     Au început să îmi cadă lacrimile când am realizat că era...Vlad.Am început să țip de bucurie:

     Eu:Treziți-vă!!!!!Acum!!!E Vlad!!E chiar Vlad!!
 
Toți s-au ridicat brusc și apoi l-au văzut și ei.Am început să strigăm ca disperații la el,dar nimic.

Când ne-am dat seama că ceva nu era bine,am alergat prin apă,de la o anumită distanță,înnotând spre el.

Apa rece ne învăluia corpurile,iar razele lunii străluceau în apa cristalină.Tot acest spectacol este întrerupt de un țipăt:
    Max:Ajutoorr!
Toți ne uitam confuzi la el,dar abia după câteva secunde ne-am reamintit de faptul că Max nu știe să înnoate.
  Linda:Îl ajut eu!Voi duceți-vă la Vlad!
  Sky:Bine!
Înnotăm încontinuu și într-un final ajungem la Vlad,observând că plutea pe o bucată de lemn.Ne rezemăm pe pluta lui și începem să înnotăm spre mal.În acest timp ,arunc o privire către uscat și văd că Linda și Max au ajuns în siguranță.Ajunși pe mal îl punem pe Vlad  întins pe nisip.Repetăm ,,tactica cu palme"pentru a-l putea trezi,dar nu are nicio reacție.Mark îi apasă pe piept pentru a-i scoate apa din plămâni,dar tot nimic.Max îi pune mâna la gât pentru a-i verifica pulsul:

    Max:..nimic.După ce o spune se poate vedea cum o lacrimă i se formează .
    Sky:C-c-ce ne facem?spune Sky cu o voce tremurată.

După câteva minute de gândit,îmi vine o idee:

    Eu:C-ce-ar fi să combinăm ideile pe care le avem?Propun ca Mark să îi apese pieptul,iar eu și Linda îi putem da câteva  palme.
   Mark:Se pare că e singura idee  nouă pe care o avem,deci hai să o încercâm.

Așa am și făcut.Văzând că nu are niciun efect,am pus accent pe lovituri,astfel făcându-le mai puternice.
Haide, trezește-te!După mai multe lovituri,Vlad...însfârșit se trezește.
    Max:Prietene!îl ia în brațe și îi bate spatele.
   Sky:Credeam că te-am pierdut!Unde ai fost?
  Vlad:Păi,după ce am sărit cu Linda și Mira de pe vas...n-nu știu totul e în ceață.Dar...
  Eu:Dar ce?
  Vlad:Parcă îmi mai aduc aminte de ceva.
   Eu:Ce?
  Vlad:După ce am sărit în ocean,nu le-am mai văzut pa Mira și Linda.Așa că am început să înnot,dar valurile erau puternice.Am obosit și am văzut un lemn.Mă îndreptam spre el când am auzit niște... bubuituri.În acea clipă m-am întors cu spatele și am văzut,cam la vreo 700 de metri de mine 2 vase,care se luptau.M-am uitat la unul din acele ele și am tras concluzia că aparține britanicilor.Dar când m-am uitat la celălalt...
    Mark:De ce te-ai oprit!?Continuă.

     Vlad:Când l-am văzut ,credeam că visez,dar nu era așa.

Vlad spune toate aceste lucruri cu o anumită frică în privire și în glas.Se putea observa cum îi curgeau picăturile de sudoare pe față din cauza emoției.
 
    Vlad:Era...știu că probabil o să credeți că înnebunesc,dar era un vas al unor...pirați ,hoți și murdari.
     Mark:Da ,sigur,iar eu sunt prințesa de zahăr.Pe bune Vlad,vrei doar să ne sperii.
    Vlad:Vorbesc cât se poate de serios.Lasă-mă să continui.După ce am văzut acel vas ,am crezut că visez,dar nu era așa.Vedeam cum acei pirați trăgeau fără milă în vasul acelor englezi.Apoi ,le-au invadat vasul și îi omorau pe rând,unul câte unul. Fie trăgeau cu arma în ei ,fie le tăiau gâturile cu sabia.A fost îngrozitor.În final ,au pus un bărbat englez pe marginea vasului.După pălăria pe care o purta ,părea a fi căpitanul.Acesta a aruncat o privire către ocean și m-a văzut.A strigat cât a putut de tare:
   
      -Fugi băiete!!!Salvează-te!!!!!

   Vlad: Imediat după asta i-au tăiat gâtul și l-au aruncat în ocean.La auzul acestora,am înnotat cât de tare am putut,dar pirații au început să tragă cu armele către mine.M-am prefăcut că m-a nimerit una și m-am scufundat,astfel creându-le impresia că sunt mort ,pentru a nu mă urmări.Și așa am ajuns la voi,plutind în derivă.După asta ,nimic.

   Sky:Da,sigur, Vlad!Data viitoare încearcă să te gândești mai mult ,dacă vrei să ne sperii.
  Vlad: Vorbesc serios!!
  
   Eu:ĂĂĂ g-g-gașcă...

Mark:Uită-te la mine sunt Vlad și m-am întâlnit cu pirații!spuse Mark pe un ton batjocoritor.
Eu:S-a făcut cumva frig aici?

Mark:Mmm,nu.

Ceva nu era bine.De când e aerul așa de răcoros pe o insulă pustie ,tropicală,în toiul verii?Brusc s-a așezat și o ceață,care după părerea mea e cam densă.Oceanul a devenit mai învolburat iar în aer se așternuse o liniște deplină.Se auzea doar sunetul valurilor care se spărgeau de mal.

  Eu:Gașcă!!!!am spus eu ,de data asta strigând puternic.

  Max:Ce e ?
  Eu :U-U-Uite!

   Sky:Ce.

   Linda:E.

   Max:Asta?!

Ne uitam mirați și înfricoșați la ce se afla cam la 500 de metri de noi.
     Era...

     Suspans...

   Sper să vă placă.
😁😊