•2•

754 42 3
                                    

Acesta se uita la mine cu o față confuză nestiind de ce plang, intrun final se aseaza pe pat in dreapta mea, ma apuca de umeri si ma intoarce cu fața spre el.

-Esti ok? Ce se intampla?

Eu nu raspund inschimb incerc sa ma linistesc spunandu-mi ca totul e ok.

-Nimic, spun eu printre suspine, doar mi-am amintit de moartea pisici mele, mint eu ne vrand sa-i spun unui strain problemele mele.

-E ok, probabil a avut o viață frumoasa, spune el amuzat de situație si schițând un zâmbet suptil. - Deci unde stai?

Ma uit la el destul de confuza si apoi imi amintesc numele hotelului unde se presupune ca ar trebui sa locuiesc.

-Luxo, spun eu ștergându-mi lacrimile.
Acesta se ridica din pat si ia tava, urmand mai apoi sa-mi intinda unul din sandwich-urile pregatite de el.

Mănânc fara sa scot o vorba, iar apoi ma ridic in picioare spunândui tipului ca as vrea sa plec, acesta se ridica si imi arata usa urmand mai apoi sa ma urmeze pana in limuzina. Intra el primul apoi ma invita si pe mine inauntru.

-La hotelul Luxo, se auzi voce lui Tae? Taehyung parca spunandu-i șoferului unde sa meargă.

-Deci din Europa nu?

-Hh? Da..Europa, raspund scurt fara sa vreau sa discut prea mult cu el.

-Ce țară?

-România.

Acesta se uita la mine ridicând o sprânceană.

-Stai liniștit nici nu ma asteptam sa sti de țara asta.

-Și..presupun ca in România nu suntem atât de cunoscuti ca in alte țări.

-Eu una nu am auzit de voi, sati care voi? Sau cel putin nu am auzit de tine, nu stiu de alte persoane.

-Ok.., am înțeles.

Limuzina se opreste iar eu cobor din ea deparca deabea asteptam sa scap de acest așazis Kim Taehyung, ma intorc spre el afișând un zâmbet forțat si mulțumes. Acesta inchide ușa, urmand ca mai apoi sa plece.
Imi iau valiza si incep sa ma plimb dinou pe strada nestiind ce fac sau unde merg.
Nu stiu cum dar am ajuns intr-un parc, era destul de frumos, lacul era ingețat, iar pe trotuar se putea vede cum cadeau fulgii unu cate unu facand culoare de gri spre negru sa dispară, trecând peste asta a cam inceput sa se intunece iar eu nici nu m-am gandit unde voi dormi in seara asta, incerc sa-mi amintesc drumul inapoi spre hotel dar, nu prea reusesc avand in vedere faptul ca mintea mea era pe alta planeta in tipm ce ma plimbam. Ajung pe o straduță destul de intunecata, incep sa trenur, mai mult eram speriata de dpatul ca ma ratacisem pe o astfel de strada decat de fapul ca era frig afara, incerc sa ma calmez si sa merg inainte. Nu apuc sa fac bine urmatorul pas ca sunt prinsa de maini si impinsa intr-un perete, atat imi mai trebuia sa fiu violata, nu era de ajuns ca nu aveam nici un ban si ca urma sa raman pe strada. Una dintre mainile ce ma stransese acum cateva secunde incepe sa-mi deschida brutal nasturi de la palton si sa bage mana pe sub plouver.

-Luațvă mainile de pe fată. Se auzi o voce, nu puteam vedea cine e din cauza lacrimilor si a inunericului.

Tot ce am putut intelege a fost auzirea unu sunet de durere, cine era cel ce-mi luase apararea? Cei doi fugira si ramasesem doar eu cu cel/cea care ma salvase de a nu fi violata, se aprinde o lumina ce parea a veni de la un telefon, se auzi o voce cunoscuta:

-Esti Ok, au apucat sa-ti faca ceva? Esti lovita undeva?

In fața mea apre fața brunetului cu ochii lui maroni spre negru.

-Sunt bine...

-Ce cauți la ora asta pe străzi ca astea? Dece nu esti la hotel?

Nu mai puteam sa suport situatia in care ma aflam asa ca bufnesc si mai tare in plans.

-Nu stau la nici un hotel Luxo, am fost trimisa de tatal meu cu forța aici spunandu-mi ca am o camera la hotelul Luxo si ca sunt inscrisa la nustiu ce facultate, dar cand am ajuns aici am aflat ca nu am nici o rezervare la un astfel de hotel si tot ce am primit de la tatal meu a fost un mesaj cu "Imi pare rau".
Aceata se uita la mine, putea sa se citeasca mila din ochii lui, uram acea privire, uram sa fiu privita cu mila de cei din juru meu.

-Haide rdicate, poti sta la mine cateva zile pana rezolvam cu asta.

Incerc sa ma ridic, dar nu puteam merge sau sta pe picioarele mele, ma lovisem la picior datorita modului in care am fost inpinsa si cred ca este si o luxatie, simt cum doua maini ma iau una de picioare iar cealalta de spate lundu-ma intrun final in brate, eu imi atasez mainile de dupa gatul sau pentru a putea sta mai bine si incerc sa ma opresc din plans pana ajungem la vila lui.

Ajunsi in vila el urca pe niste scari spre o usa ce parea a fi acelasi dormitor de seara trecuta.

-Stai, am spus ca voi veni la tine, dar nu am spus ca voi dormi in aceiasi camera cu...cu tine.

Se poate observa cum un zambet isi face aparitia pe chipul șatenului, dandu-si seama la ce ma gandisem.

-Stai linistita voi dormi jos pe canapea.

-Dece pe canapea ? Ma uit confuza la el pret de cateva secunde, iar apoi spre celelalte 6 usi.

-Nu sunt camerele mele, si nu este doar casa mea, mai sunt cativa prieteni de-ai mei ce stau aici, nu am de gand sa intru in camerele lor asa ca prefer canapeaua.

Sunt lasata in camera pe pat cu niste haine de barbat langa mine, un tricou si o pereche de pantaloni lungi, avand in vedere ca mi-am lasat valiza pe acea strada cred ca e ok. Ma bag sub plapuma si inchid ochii adormind repede avand in vedere cat de obosita eram.

Doi StrainiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum