Plăcere interzisă!

Capitolul 6.

- Kim, mana ta.. Trebuie sa mergem la spital. Acum.
- Nu merg nicaieri. Spun stergandu-mi lacrimile. Nu am nimic.
- Bine, nu mergem la spital. Atunci vino cu mine, acum!

Ma apuca de incheietura si ma trage de la masa, imediat ce pune un micut teanc de bani peste nota de plata. Ma trage la masina lui si imi pune centura, dupa isi urmeaza si el drumul pana la locul lui.

- Unde mergem?

Doar tace din gura si da drumul la muzica. Putea sa-mi spuna direct sa tac..
Imi sprijin capul pe geam si ma las purtata de atmosfera creata de muzica. Hanoracul meu era patat cu sangele ce inca-mi curgea din mana, dar asta era ultima mea problema acum. Ma uit la telefon si observ ca nu am nici un mesaj.
Dupa aproximativ jumatate de ora, ajungem in fata unei vile imense..

- M-ai adus la hotel, hă? Spun, razand, mai mult in sinea mea.
- Hai, intra. Imi face semn din mana imediat dupa ce descuie usa.
- Asta e casa ta? Spun leganandu-ma.
- Nu, te-am adus acasa la Mos Craciun ca poate mna, iti repara spiridusii lui mana.
- Esti singur acasa?
- Mama e la o prezentare de moda si tata e plecat la munca.
- Super... Hai sa bem! Spun fericita.
- Aseaza-te aici. Imi spune si ma indreapta spre o canapea.

Ma asez si la scurt timp apare langa mine si incepe sa-mi bandajeze mana ranita.

- Ai bautura in casa? Intreb cu o fata de copil mic.
- Pentru tine, nu. Acum stai potolita. Hm.. Gata si cu mana. Esti ca noua. Apropo, in seara asta ramai aici.
- De cand ai glume asa bune? Spun uimita de ce a putut scoate pe gura.
- Nu te pot duce acasa acum. Uite, ploua.

Spune si imediat se aude un tunet puternic.

- Esti...vrajitor? Spun punandu-mi mainile la gura de uimire.
- Nu, sunt un inger. Spune zambind.
- Mi-aduci o patura? Mi-e frig.
- Ah..ahm.. Da, imediat. Spune urcand spre etaj.

Gata. E sansa mea. Daca nu ma duce el acasa ma duc eu. Iau cheile de pe masa si ma îndrept spre masina lui. Ma urc, pun centura, pun cheia in contact si hai sa vedem. Masina porneste si am inceput sa merg in zigzag. Hmm.. 3 pedale. Oare ce or face? Apas una dintre pedale si masina se opreste brusc, facandu-ma sa dau cu capu' de volan. Auch.. Asta a durut. Repornesc si apas pe alta pedala. Masina mergea din ce in ce mai repede. Acum parca e mai bine. Mama ce as vrea inca un pahar de vin.. Oh! Ia uite, o padure. Stiu! O sa merg sa il gasesc pe Tarzan. Telefonul meu suna. E Ryan.

- Aloooo?
- Kim! Spune-mi in secunda asta unde esti!
- Ma duc sa-l salvez pe Tarzan.
- Nu-mi arde de glume. Spune mai mult tipand.
- Dar nu glumesc. Spun si ridic din umeri.
- Esti beata.. Opreste-te, in secunda asta, unde esti.
- Vezi ca iti inchid ca nu mai vreau sa vorbesc cu tine. Paa!

Am inchis telefonul si l-am aruncat prin spate. De ce vine pomul ala spre mine?

Perspectiva Ryan.

Pornesc prin jurul casei mele incercand s-o gasesc pe Printesa Alcoolica. Oare i-a trecut prin cap c-o pot localiza..? Ah, gata, nu e prea departe.

Am ajuns printr-o padure intunecata... Parca o aud.. Canta.. De fapt mai mult zbiara.. Ma apropii si... NU! NU! NU CRED. MASINA MEA!

Perspectiva Kim.

Iau pestisorul si il arunc inapoi in apa.

- Du-te, Nemo! Du-te inapoi la familia ta!
Spun lacrimand de fericire.
- Oh, nu! Esti bine, ai patit ceva? Spune Ryan aproape plangand, fugind spre mine.
- Da, l-am ajutat pe Nemo.
- Nu cu tine! Mașinuța, esti bine? Spune incepand sa planga cu capul pe masina.
-... I-am facut baie! Spun ridicand din umeri.
- O sa platesti pentru asta. Spune strangand din dinti.
- Ok... Spun si caut prin buzunar, scotand o guma si indreptand-o spre el.
- Acasa! Acum! Tipa la mine.

Ma trezesc dimineata si ma doare capul ingrozitor.. La o privire mai atenta in jurul meu observ ca nu sunt acasa.. Ma uit la mine si observ ca sunt imbracata cu o perdea... De ce mana mea e legata cu o esarfa de pat? Fix atunci Ryan intra pe usa.

- Te-ai trezit.
- Ce... se intampla? Spun incepand sa ma panichez.
- Nu o sa mai bei in viata ta, nu mai intrii in masina mea si imi esti datoare pe viata.
- De ce.. arat asa? Spun speriata.
- Azi-noapte cand am intrat in casa ai zis ca tu nu poti sa stai uda asa ca ai incercat sa-ti dai foc.
- De ce sunt legata?
- Pentru ca incepusei sa te certi cu pisica mea si mi-era frica ca o sa o mananci. Apropo, eu am incercat sa-ti scot telefonul din lac, dar mi-ai zis sa-l las acolo ca sa te mai sune Nemo. Acum, iesi afara.
Spune tragandu-si nasul si incepand iar sa planga, parasind camera.

Ia stai... Adica mama... Mama a ajuns acasa! Azi e ziua ei libera.. Sunt moarta. Sunt foarte moarta. Ma uit la ceasul din camera si observ ca e ora 14:30. Ma dezleg repede si o iau la fuga pe scari.
Cand sa ies pe usa, dau nas in nas cu o femeie.

- T-tu?.. Aici..? Spun terifiata.

La o privire mai atenta... Da, era ea.. Sangele imi inghetase in vene si tot ce imi doream e ca totul sa fie un cosmar. Era ea... Era femeia pentru care tata ne-a parasit.

Bunaaa, dragii mei dragi.
Sper ca v-a plăcut capitolul. Am încercat să vă amuz putin, dar cred ca am sfârșit prin a ma amuza singura. Cu fiecare capitol ce renaște din ideea cărții, prind mai mult drag atât de carte cât și de voi. Ne vedem data viitoare, scumpii meeei.

#PupiciCuSclipici