Plăcere interzisă!

Capitolul 2.

Ma trezesc cu niste dureri insuportabile. Incerc sa ma dau jos din pat, dar corpul ma doare din ce in ce mai tare. Cu greu, ajung in baie si imi privesc fata speriata. Am buza sparta si umflata, iar sub ochiul stang am o urma vinetie. Imi ridic cu frica tricoul si observ ca pe abdomen sunt si mai vanata. Imi iau fardurile in graba si reusesc sa acopar tot in mai bine de douazeci de minute. Ies din baie cu mainile in jurul abdomenului si ma asez pe pat, deschid telefonul si citesc mesajul.

"Imi pare foarte rau, iubito. N-am vrut sa se ajunga aici. Te rog, iarta-ma. Faptul ca nu mi-ai raspuns la telefon m-a innebunit. Am crezut ca ai patit ceva, iar atunci cand te-am vazut in fata ochilor fara pic de regret, m-am infuriat si mai tare. Iarta-ma pentru ce ti-am facut. Iti promit ca nu se va mai repeta. Te iubesc foarte mult."

Primit : 04:15

Termin de citit mesajul si las lacrimile sa cada. I-a luat ceva sa isi dea seama ca a gresit. Ii raspund in graba cateva cuvinte de regret si iubire si arunc telefon pe covor. Imi infund capul in perna si plang mai tare ca niciodata. Situatia se inrautateste din ce in ce mai tare, iar eu simt ca nu mai am nici macar un strop de putere in mine. De doua luni primesc acelas tratament din partea lui. In ciuda faptului ca imi reproseaza ca eu i-am distrus viata, nu vrea sub nici o forma sa ne despartim. Iubirea ce mi-o purta, cel putin vreau sa cred ca ma iubea, s-a transformat intr-o obsesie bolnava care ma distruge incetul cu incetul. Culeg partile telefonului si il deschid sub disperarea de a-mi verifica restul apelurilor. Bineinteles, Jess nu m-a cautat. Cred ca nici nu isi mai aduce aminte ca am vorbit aseara, cu siguranta era drogata sau beata. Imi verific mesajele si observ un numar necunoscut mie.

"Buna, sunt prietenul Jessicai. Sunt impreuna cu ea la o petrecere organizata de prietenii nostrii. Mi-a povestit ca v-ati certat inainte sa lesine pe canapea din cauza alcolului. Mi-am permis sa iti iau numarul din telefonul ei pentru a te linisti. Este atat de beata incat a uitat sa mentioneze ca se afla la o petrecere si ca a baut destul de mult. Daca ai nevoie de ceva poti conta pe mine pana cand se trezeste ea. Sunt aici pentru tine."

Zambesc rusinata si las telefonul pe pat. Imi schimb hainele si pornesc spre dormitorul mamei. Doarme dusa. Ma uit la ceas si observ ca mai are de dormit fix treizeci de minute. Ma indrept spre bucatarie pentru a pregati ceva pentru amandoua. Deschid frigiderul si aleg sa fac o omleta cu sunca si ceapa. Tai sunca si ceapa si le adaug in tigaie. Le calesc putin si sparg ouale desupra, amestec cu atentie si asez frumos in farfurii. Torn suc de portocale in doua pahare si decid sa o trezesc, dar aceasta mi-a luat-o inainte. Ma privea din pragul usii in liniste, zambind. Imi saruta fruntea si se aseaza in liniste la masa. Totul a decurs in liniste. Acesta s-a dus sa se pregateasca pentru munca. Dupa ce am spalat vasele m-am intors in camera mea deoarece durerile si-au facut simtita prezenta. Tonul de apel al Jessicai rasuna in camera si ii raspund plictisita.

-Imi pare foarte foarte foarte rau, scumpo. Iti jur ca nu te voi mai lasa singura, jur. Eram atat de beata incat nu stiam cu cine vorbesc la telefon, abia cand ai inchis apelul si ti-am citit numele pe ecran mi-am dat seama ce am facut. Am incercat sa te sun, dar incapatanarea ta de a nu raspunde a fost mai mare ca niciodata. Te rog sa ma ierti, spune aceasta dintr-o singura suflare.

-Stai linistita. Prietenul tau mi-a spus ce s-a intamplat cu tine. Acum, te rog, nu iti mai cere iertare cu vocea asta pitigaiata ca ma doare capul si, daca vrei sa te revansezi, vi sa dormi in seara asta la mine. Nu accept nici un refuz. La opt te vreau aici. Inchid apelul fara sa mai astept un raspuns si scriu un mesaj.

"Sunt bine, dar azi vreau sa stau in pat si sa dorm. Ma doare tot corpul si chiar am nevoie sa ma odihnesc, asta daca nu vrei ca mama sa isi dea seama. Am nevoie de macar o zi de odihna totala. Stai linistit, te-am iertat, dar vreau sa fiu singura azi. Vreau sa dorm. Ne auzim maine. Te iubesc."