Femeia se uita plictisita la mine, iar un zambet in coltul gurii incepe sa i se formeze.
-Buna, draga mea. Ne cunoastem? Spune aceasta si imi mangaie umarul. Faptul ca nu ma recunoaste ma enerveaza din ce in ce mai tare.
-Nu cred, v-am confundat cu siguranta, acum eu trebuie sa plec, la revedere.
Femeia nu mai apuca sa zica nimic ca ies in fuga. Ma opresc in fata casei si dau de masina lui Ryan. Arata mult mai rau acum ca nu mai sunt beata. O sa platesc scump pentru ce i-am facut. Dar, sincer, nu e vina mea. Si-a meritat-o. Eu i-am spus sa ma duca acasa, dar el "Nuuu, nuuuu, gentleman". Si-a facut-o cu mana lui. Arunc o ultima privire masinii si ies pe poarta imensa. In fata ma astepta un taxi. Urc in spate si ii dau adresa soferului, rugandu-l sa conduca cat se poate de repede. Aceasta aproba din cap si isi vede de drum.
Ma plimb plictisita printre rafturi in cautarea unor dulciuri. Fara sa vreau privirea imi este indreptata spre doi indragostiti ce stau cu spatele. Se saruta si isi soptesc cuvinte dulci. Ii privesc cu admiratie si blandete. Cand barbatul isi indreapta privirea spre mine, picioarele mele se inmoaie, iar inima bate mai tare ca niciodata. Tata ma privea trist. Incearca sa vina spre mine, dar eu il atentionez din privire sa nu faca asta. Acesta nu ma asculta si fuge spre mine. Ma ia in brate cu forta si imi depune un sarut pe frunte.
-Miriam, ea este fiica mea, Kim. Femeia zambeste cald si imi intinde mana. Eu ma uit cu dezgust la ea si imi dau ochii peste cap. Ii arunc o ultima privire urata tatei si decid sa parasesc magazinul inainte ca situatia sa devina urata.
Soferul ma anunta ca am ajuns la destinatie. Vreau sa ii inmanez banii, dar acesta refuza.
-Am fost deja platit.
Ma uit confuza la el si ies repede din masina. Dupa ce ca i-am distrus bijuteria, acesta a mai avut grija sa ajung in siguranta acasa... Doamne... Ce se intampla cu mine? De ce primesc ajutor dintr-o data?
Las gandurile sa dispara si urc in graba scarile. Deschid usa cu cheia si ma strecor inauntru. Ma furisez in camera mamei si observ ca doarme dusa. Intru incet in camera mea si ma trantesc pe patul rece. Imi rotesc privirea prin camera si decid sa ma schimb in niste haine comode, nu ca hainele lui Ryan nu ar fi, dar nu vreau sa ii dau de banuit mamei. Acesta a avut grija sa nu ma duc in perdea acasa. Rad incet si imi ciufulesc parul grabita. Intru in baie si rasuflu usurata. Las hainele sa cada pe gresie, si de aceasta data aleg cabina. Imi rasfat pielea cu buretele si las capul pe spate cand stropii fierbinti fac contact cu fata mea. Imi clatesc corpul de spuma si ies in prosop. Imi iau hainele de pe pat si le imbrac repede.
Ies din dormitor si intru in bucatarie. Scot ingredientele pe masa pentru a pregati o masa buna. Pun puiul pe tocator si il tai cubulete. Il adaug in tigaie si il rotesc. Dupa 30 minute in care m-am invartit prin bucatarie pentru a pregati orez cu legume si pui tras la tigaie am reusit sa imi duc la bun sfarsit preparatul.
Intru in camera mamei si ii ofer un sarut pe frunte. Aceasta deschide ochii mari si imi zambeste cald.
-Am pregatit masa, haide sa mancam.
-Vin imediat. Ma pregatesc mai intai de munca si dupa vin sa mancam impreuna. Aceasta imi mangaie obrazul cu varful degetelor si fuge spre baie.
Nu imi vine sa cred ca m-am panicat pentru nimic. Am uitat complet ca ziua ei libera a fost ieri, nu azi. Se pare ca tot timpul in care am lipsit a dormit dusa. Ies din dormitor si intru chicotind in bucatarie. Asez mancare in farfurii si ma asez pe scaun in asteptarea ei. Dupa 10 minute aceasta se aseaza langa mine si incepe sa manance fericita.
-Ti-a iesit incredibil, scumpo.
-Multumesc, mama.
-Scumpo, imi cer iertare pentru ieri. Am fost atat de obosita incat nu am mai putut sta treaza. Chiar voiam sa imi petrec ziua cu tine, dar somnul m-a rapit fara voia mea.
Spune aceasta cu o forma de tristete si regret in privire.
-E in regula, mama. Nu m-am suparat. Stiam ca esti obosita. Vom mai avea noi ocazia sa ne petrecem timpul impreuna.
Dupa ce am mancat aceasta si-a luat geanta, mi-a depus un sarut pe frunte si a iesit grabita deoarece era in intarziere. Nici nu apuc sa intru in camera mea deoarece soneria isi face simtita prezenta in tot apartamentul. Rad in sinea mea si pasesc increzatoare spre usa. Sigur e mama care cu siguranta si-a uitat ceva. Deschid usa si zambetul imi dispare.
-Buna ziua. Dumneavoastra sunteti Kim Aoki? Intreaba barbatul in timp ce ochii i se plimbau pe foaie ce o avea in fata.
-E-eu sunt, ce s-a intamplat?
-Nimic rau, acest pachet este pentru dumneavoastra. Va rog sa semnati aici.
Semnez repede, iar acesta se face nevazut. Fug in camera mea si ma asez in mijlocul patului si privesc, cu inima cat un purice, pachetul. Imi plimb degetele pe suprafata lui si imi fac curaj sa il deschid. Rup ambalajul si dau de o cutiuta mai mica si o scrisoare.
"In mod normal, acum as fi in fata ta si te-as strange de gat pentru ce i-ai facut iubitei mele mașinuțe, dar nu pot sa iti fac asta pentru ca stiu ca nu ai facut-o intentionat (si as intra in puscarie). Da, sunt in depresie, dar nu pot sa te las asa. Ti-am luat un telefon la fel, pentru ca celalalt e la Nemo si prietenii sai, si o cartela cu toate numerele tale. Ai grija de el pentru ca altul nu mai vezi. "
Semnat "Al tau salvator, monstrule."
Termin de citit biletul si un zambet imens mi se foarmeaza in coltul gurii. Apuc telefonul cu mainile tremurande si il deschid. Incep sa rad si tastez repede un mesaj.
"Mersi, Ryan... Imi pare rau pentru masina. Nu a fost cu intentie. Tu ai fost ala care nu a vrut sa ma duca acasa. Eu ti-am spus sa stai departe de mine. Sper ca acum ai inteles ca nu e bine sa ma ai prin preajma ta. De acum vreau sa te intorci la viata ta si sa ma lasi in pace."
Inchid telefonul si il las pe pat. Ma indrept spre dulap si imi aleg o tinuta. Ma asez la masuta cu machiaje si imi acopar fata cu un strat subtire de frumusete artificiala. Iau telefonul si geanta de pe pat si pornesc in cautarea unui loc de munca. Nu pot sa mai pierd timpul cu prostii. E clar. Avem nevoie urgenta de bani. Si daca nu fac ceva cat se poate de repede mama se va injosi in fata tatei.
Ies din bloc si pasesc cat se poate de increzatoare. Nu se poate sa nu gasesc nici macar un loc de munca. E imposibil.
Merg in jur de 20 de minute pana ajung in fata mai multor posibile locuri de munca. Intru in 7 dintre acestea, dar toate cereau experienta. Pasesc neincrezatoare si hotarasc sa intru intr-o cafenea.
Arata foarte ingrijita. Peretii sunt albi, imaculati, unul dintre pereti este din sticla, ceea ce ofera acces la o superba priveliște. Mesele sunt din piele alba, asemenea scaunelor. Totul este aranjat astfel incat sa inspire prospețime si destindere. Imi iau inima in dinti si o tintesc cu privirea pe fata de la casa.
-Am vazut un anunt cum ca ati avea nevoie de o chelnerita. Ce ar trebui sa fac ca sa primesc postul?
Spun in timp ce ma joc cu degetele, stresata.
-Avand in vedere ca sefa mea nu a deschis de mult timp aceasta cafenea, nu e in cautare de oameni cu foarte mare experienta, momentan. Tot ce trebuie sa stii e sa tii o tava sub echilibru si sa fii cat de cat draguta. O conditie o indeplinesti, sa vedem daca si pe cealalta o vei indeplini.
Spune aceasta cu un zambet foarte larg. Ma ia de mana si ma duce in spatele barului. Ochii curiosi ai angajatilor ma analizeaza destul de mult. Imi aseaza pe o tava o comanda micuta si imi arata cu degetul o masa situata in mijlocul cafenelei. Imi inmaneaza un sort si imi face semn sa imi las geanta intr-un colt. Fac intocmai cum mi-a spus si iau tava, rugandu-ma la Dumnezeu sa nu servesc comanda parchetului. Asez pe masuta comanda celor doi clienti si le zambesc timid.
-Te-ai descurcat cat de cat bine. Acum sa ma prezint. Eu sunt Clara, detinatoarea acestei cafenele, iar tu esti foarte norocoasa ca de acum vei face parte din echipa mea de oameni frumosi. Am deschis aceasta cafenea special pentru persoanele ca tine. Pentru tineri in cautarea unui loc de munca accesibil din toate punctele de vedere. Programul ti-l vei alege singura, deoarece vreau sa imi oferi siguranta ca vei fi mereu aici cand am nevoie de tine. Acum sa mergem in biroul meu sa facem cele necesare pentru angajarea ta.
Dupa 30 de minute in care am discutat programul si salariul si am semnat niste hartii, aceasta imi strange mana cu zambetul pe buze.
-Te vei descura, nu iti face griji.
Spune cu incredere.
Ii zambesc inapoi si ies din birou. Mai arunc o privire analizatoare cafenelei si ma indrept spre usa, dar aceasta face conctac cu fruntea mea si ma imprastii pe jos. Imi frec fruntea cu varful degetelor si scot cateva injuraturi infundate pentru persoana ce m-a adus in starea aceasta.
-Imi cer iertare, nu am vrut, esti bine?
Spune aceasta incercand sa ma ridice. Ma uit la ea confuza si panicata, încercând sa ii analizez fiecare trasatura a fetei si a corpului... Inima imi bate din ce in ce mai tare de parca ar vrea sa iasa din piept.
-Karina?...
Hei dragii mei.. Am revenit cu un nou capitol. Sper sa va placa si sa il sustineti in aceeasi masura. Va iubesc enorm de mult si va multumesc ca imi sunteti alaturi.
#PupiciCuSclipici
CITEȘTI
Plăcere interzisă!
Romansa,,-Vreau sa ne despartim, pur si simplu nu te mai vreau in viata mea. M-am saturat de tine si de comportamentul tau. Ti-am cerut un singur lucru amarat iar tu nu ai fost in stare sa mi-l dai. In toata relatia am facut doar ce ai vrut tu. M-ai facut...
