Kayla

Capitolul I

      O priveam pierdută pe doamna Evans cum încearcă să ne explice diferența dintre un accent perfect franțuzesc şi accentul pe care îl avem noi. Ceasul ticăia din ce în ce mai greu, iar eu simțeam că am să înnebunesc, fiind ultima ora pe ziua de azi nu mai aveam răbdare şi îmi aruncam din cinci în cinci minute privirea spre ceasul din fața clasei.

      Era ora optsprezece şi douăzeci de minute, din acest moment mai aveam doar treizeci de minute până ce puteam pleca de aici, trebuia să mă gândesc la un plan prin care aş putea face timpul să treacă mai repede, sau mai bine, prin care aş putea să părăsesc clasa măcar pentru zece minute.

      Zis şi făcut, în doar câteva minute mintea mea a conceput un plan perfect pentru evadare, acum mai aveam o singură problemă să reuşesc să îmi aduc aminte cum se întreabă acest lucru în limba franceză.

      — Comment puis-je vous aider, Mlle Hale? mă întreabă aceasta când îmi observă mâna ridicată.

      — Puis-je aller aux toilettes? Je ne me sens pas très bien! îi răspund cu o uşoară ezitare, fiind conştientă cu am greşit total în exprimarea mea.

      —Oui, oui, s'il vous plait, allez! îmi face semn spre uşă, apoi îşi continuă explicația, pe care nimeni nu o asculta.

      Mă ridic cât de repede pot din bancă aproape alergând spre uşă, dar înainte să ies ştiind că doamna nu mă poate vedea, deoarece era întoarsă cu spatele spre uşă, le fac un semn de victorie Sarei şi lui Andrew.

      Ies cu paşi repezi din clasă îndreptându-mă spre scări, deoarece ştiam că în acea parte a liceului nu existau camere de filmat. Vinovăția mă acaparase puțin, dar ce folos, oricât de atentă aş fi fost la ora ei sau oricât de bună la franceză aş fi, scumpa mea doamnă nu mi-ar da niciodată notă maximă, aşa că nu aveam de ce să îmi fac griji că al meu comportament ar putea schimba ceva în situația mea.

      — Se pare că cineva a început să tragă chiulul de la ore, oare ce vor spune pârinți ei când vor afla acest lucru! se aude o voce pițigăiată din spatele meu.

      Din reflex mă întorc cu fața spre acea persoană dând cu ochii de Raven, cea mai nesuferită fată din întreg liceul. În trecut eu şi ea eram cele mai bune prietene, ne înțelegeam la perfecție, dar totul s-a destrămat între noi când la cunoscut pe acel băiat Eliot. De atunci ea a devenit într-un fel populară în rândul băieților, nu eram invidioasă pe ea, deoarece nu ducea o viață atât de bună fiind o jucărie pentru ei, în schimb ea era. Nu aveam eu o situație extrem de bună acasă, mama mea fiind arhitect, iar tata doctor chirurg rezident, dar aveam ceva ce ei îi lipsea, demnitatea ei fusese pierdută prin clasa a 9-a, mai exact pe la sfârşit când s-a apucat de nişte lucruri nu chiar atât de bune.

     — Te-ai plictisit de prietenul tău şi cauți ceva interesant de făcut? Ce te interesează pe tine ce fac eu? Din câte ştiu eu nu m-am interesat niciodată de viața ta personală! îi reproşez eu privind-o încruntată.

      — Ştii, draga mea, pentru a te menține la nivelul la care sunt eu trebuie să faci nişte sacrificii imense, iar eu nu am de gând să îmi pierd locul din cauza unei fete ca tine care nu are gusturi bune la haine.

      —Te simți amenințată? Nu ai de ce, crede-mă nu am să îți fur locul din poala băieților. Caută-ți ceva mai bun de făcut şi nu te mai înjosi în halul acesta!

      —Tu mi-ai furat ceva ce este al meu! Făt-Frumos nu se uită la mine şi repetă mereu despre o fată din clasa a 12-a D, şi singura mai drăguțică din acea clasă eşti tu sau prietena aceea a ta, Sara! spune ea revoltată.

     —Unu la mână, nu ştiu cine este acest ,,Făt-Frumos" despre care tot vorbeşti tu aici, spun mimând ghilimelele în aer. Doi la mână, nu am nevoie de nici un băiat în viața mea, sau cel puțin nici un băiat care a fost atât de plictisit încât te-a folosit pe tine ca jucărie într-o noapte, inspir adânc încercând să mă calmez pentru a nu îi face ceva rău într-o criză de nervi.

     În mintea mea se ducea o luptă, Kayla cea bună şi calmă încerca să îşi păstreze calmul, în timp ce micuțul demon încerca să o detroneze de la conducere. Aveam nevoie de ajutor, cineva care să mă scape de această veveriță care încerca să îşi adune alunele pentru zile negre... Frumoasă comparație Kayla, îmi spun dându-mi o palmă mintală.

     —Kayla, vino, doamna Evans ne-a permis să plecăm cu o condiție, să nu facem prea mare zarvă pe holuri! spune Andrew apropiindu-se de mine.

     —Bună, Andrew! vocea lui Raven devine deodată blândă şi seducătoare, făcându-mă să înțeleg cine este acel ,,Făt-Frumos" despre care pomenise ea acum câteva minute. Ce spui să mergem la o cafea, lucrurile între noi nu s-au terminat aşa de bine ultima dată când ne-am văzut! îşi pune mâna pe umărul lui.

     —Ia mâna de pe mine, Raven! Înțelege că între noi doi nu poate fi nimic, nu sunt deloc atras de fete ca tine! Ce ar fi dacă ai face tu paşi şi ai fugi la Ivan şi gaşca lui? Încetează să mai crezi că eu m-aş putea încurca cu una ca tine! Am o onoare care nu vreau să fie pătată! îi spune rece, în timp ce îi dă la o parte mâna.

     Atunci am asistat la o revelație. Andrew era cu adevărat diferit, reuşit să o dea jos pe micuța prințesă de pe tronul ei. După expresia sa facială se observa că era rănită, fiind prima dată când un băiat o refuza. Mă simțeam pentru prima dată bine, ştiind că acum am un scut împotriva ei. O aveam la mână, dacă de acum ar mai încerca să se ia de mine aş putea face cunoscută în toată şcoala iubirea care o simte pentru Andrew, rupându-i legătura cu Ivan şi ceilalți... Ce tot spun aici, eu nu sunt aşa, o voi distruge în felul meu personal, nu voi apela la metoda ei.

Cum vi se pare? Ce părere aveți despre fiecare personaj? Vă aştept părerea sinceră, iar dacă observați ceva greşit în exprimarea mea spuneți-mi, deoarece vă voi asculta sfatul şi voi încerca să repar greşeala.