Kayla

Capitolul III

      Telefonul meu începe să sune cu disperare, mă ridic leneșă din pat pentru a răspunde. Zâmbesc surprinsă când văd pe ecran numele Izabellei, una din cele mai bune prietenă a mea.

     — Unde arde, blondo? răspund râzând.

     — La ce număr și pe ce stradă spuneai că stai? vocea ei ușor obosită se aude din partea cealală a firului.

      — La 245 pe strada Rose Black, de ce? o întreb ușor confuză pridind pe geamul camerei mele.

      Eram suprinsă de întrebarea ei, deoarece ea se mutase acum șase luni în Europa după ce aflase că a rămas însărcinată cu fostul ei iubit. Un fost iubit care mă stresează din ziua plecării să îi spun unde a dispărut. Doamne, dragostea asta, nu am să o înteleg niciodată!

      — Mai visezi mult sau îmi deschizi ușa de la intrare? Știi aș intra ca Făt-Frumos pe geam numai că burta mea ca un balon nu îmi permite acest lucru.

      Am rămas șocată aruncând telefonul pe pat și fugind spre ușa de la intrare. Când am deschis-o același zâmbet plin de gânduri năstrușnice mă întâmpină. La cei douzeci și trei de ani ai săi, Iza avea minta unui copil de trei ani. Mai înaltă cu câțiva centimetri ca mine, cu părul blond lung până la fund și nu o burtică măricică mă privea încruntată, ochi ei albaştri parcă încercau să mă sece de puteri.

      — Cum ai ajuns aici? țip uimită privind-o din cap până în picioare, ciupindu-mă pentru a mă asigura că nu visez.

      — Am înnotat prin oceanul Artic timp de două ore, apoi am luat o barcă de la niște sirene drăguțe, spune dându-și ochii peste cap. Cu avionul, draga mea! exclamă întrând în casă. Ai ceva de mâncare pe aici? Sunt lihnită! își lasă geanta pe fotoliu mergând spre bucătărie.

      — Cum te-au lăsat să zbori în stadiul acesta? Mâine-poimâine naști! Nu le-a fost frică? o întreb mergând după ea.

      — Am întâmpinat mici probleme la urcarea în avion, dar le-am zis că sunt abia în luna a șasea și că trebuie să ajung la sora mea care se mărită, spune deschizând frigiderul.

      — Ești cu adevârat nebună? Și unde ai de gând să stai? Când te-ai mutat în Europa ți-ai vândut casa părintească, mă așez pe scaunul din dreptul mesei.

       — La tine! exclamă cu gura plină de fructe închizând frigiderul. Când am aterizat am sunat-o pe mama ta și mia- spus că nu este nici o problemă și că pot sta la voi. Plus că abia așteaptă să își țină nepoțelul în brațe.

      Mai că uitasem de prietenia asta dintre mama și Izabella. Nu mă deranja acest context, pentru că o iubeam, poate că ne mai certam noi câteodată, dar era sora mea orice s-ar întâmpla, chiar dacă nu aveam același sânge.

      — Acum să trecem la cele două lucruri importante din lista mea de obiective! Sper că nu i-ai spus nimic lui Josh despre Nikolas, mă săgetează cu privirea.

      — Ți-am repetat de nu știu câte ori că nu am făcut acest lucru! Dar nu te înțeleg, de ce nu vă împăcați? În fiecare zi mă întreabă de tine, te iubește mai mult decât ai crede!

      — Dacă mă iubea nu o primea pe curva aia de Vivian în studio! Sunt mai mult ca sigură că s-a culcat cu ea! El este o parte din trecutul meu așa că nu vreau să mai aud de el, ai înțeles? Sau vrei să te fac eu să înțelegi? Acum, punctul doi din listă, mă iubești?

      — Da, te-am înțeles și da, te iubesc. Spune repede ce vrei că te cunosc destul de bine!

      — Fugi și schimbăte mergem la cumpărături, cu mâncarea din frigiderul vostru voi muri de foame în primele două ore după miezul nopții! Ai cinci minute din acest moment! exclamă ea cu putere. Patru minute și cincizeci și cinci! mai repetă o dată privind ceasul din perete.

      Ce aveam de făcut acum? Nu o puteam refuza, cel puțin nu în stadiul în care era acum, avea nevoie de mine și îi era datoare, în trecut ea m-a ajutat când am avut nevoie. Acum ar trebui să îi întorc favoarea, cine știe când voi mai avea nevoie de o cunoștință de ei? Mai ales că foști ei colegi de facultate erau foarte săritori atunci când venea vorba de un caz misterios.

      Dechis ușa dulapului și îmi aleg cele mai comode haine pentru o sesiune de cumpărături. O pereche de blugi negri și un maieu alb, îmi leg părup într-o coadă lejeră, aruncându-mi o scurtă privire în oglindă. Îmi încalț grăbită adidași și cobor la masă unde o găsesc pe Izabella, care cum era de așteptat mânca.

      Drumul nu a fost așa de lung, deoarece spre norocul nostru Iza știa să conducă. Acum ne plimbam printre rafturile pline cu ciocolată în timp ce draga mea prietenă lua cantitați industriale din fiecare sortiment de ciocolată. Nu știam dacă va mâna toate astea sau doar era atrasă de imaginea ambalajului, dar dacă te opreai o clipă privind-o din ansambul era chiar agorabilă cu ochișorii aia verzi măriți de parcă ar fi găsit raiul.

      — Îți înneci amarul în ciocolată, scumpo? Vezi să nu te îngrași mai tare decât ești! aceeași voce pițigăiată pe care nu o suportam se auzi din spatele meu.

      — Nu ai treabă printr-un club, Raven? o întreb tratând-o cu spatele.

      — Încă ai tupeu? Ai avut mare noroc ultima dată când ne-am întâlnit, dar acum e timpul să îmi iau revanșa, târâtoareo!

      — Kayla, eștiok? mă întreabă Iza apropiindu-se de mine. Cine e dezbracata asta?

      — Vai, dar ce prietene supraponderale ți-ai facut! spune privind-o. Stai așa pe tine te cunosc, ești fosta lui Josh! exclamă uimită în timp ce zâmbește ștrengat. Iubitule, vino puțin! strigă aceasta cu putere.

      Uimirea de pe chipul meu se putea citi de la kilometri distanță atunci când Josh se apropie de ea și o sărută scurt, apoi o privește surprins pe fata din dreapta mea. Simțeam cum sângele îmi cocotește în vene și căutam ceva prin care o pot face să dispară.

       — Te-ai făcut cât vaca! îi reproșă el Izei care se abținea cu greu să nu își facă pe perucă din părul lui Raven.

       — Vacă-i persoana care te-a făcut pe tine, boule! țipă aceasta.

       — Iza, limbajul! îi șoptesc calmă.

       — Ești ultimul țăran după lumea asta! îl dojenea ea pe băiatul care acum o ținea de talie pe cea mai falsă persoană. Să nu te aud că vrei să te trec pe certificatul copilului nostru! țipă ea în așa fel încât toți oameni o priviră.

      — Ești însărcinată? ochii lui se măriră în timp ce se apropia blând de ea. 

      — Te minte, dragule! S-a culcat cu unul cât a fost plecată, iar acum vine să îți plaseze ție copilul! țipă Raven exasperată în timp ce o bruschează pe Iza.

      Nimeni nu am reușit să spună sau să facă ceva, deoarece ea se dezechilibră căzând pe jos, pe gresie observăndu-se câteva firișoare de sânge, ea pierzându-și conștiința.

      — Izabella! țip în timp ce îi bat ușor obrazul sperând că se va trezi. Sună la o salvare! îl privesc panicată pe Josh care râmase șocat neștiind ce să facă. Iar tu, mă ridic de jos prinzând-o pe Raven de păr. Curvă, nenorocită, dacă pățește ceva te omor cu mâinile mele! o arunc pe jos.

      Inima îmi bătea destul de tare văzându-o pe Iza în aceeași stare, dintro dată simt o amețeală ușoară și singul lucru pe care îl mai simt sunt mâinile unui băiat pe fața mea și vocea lui care imi repeta:

      — Orice ar fi, nu închide ochii!

      Apoi totul în jurul meu capătă o nuanță de negru.