Kayla

Capitolul V

      A trecut un an de la acel incident, dar încă nu pot uita, cineva a vrut să îmi distrugă întreaga viață și acel cineva se poate întoarce când mă aștept mai puțin, atunci când viața mea poate fi exact așa cum mi-am dorit.

      Nu pot spune totuși că viața mea a fost afectată atât de mult, iar anul care tocmai a trecut mi-a demonstrat că mă pot depăși pe mine atunci când îmi dorec. Poate că nu aș fi realizat asta, dar cu ajutorul lui Aiden am reșit să descopăr anumite lucruri pe care le credeam împosibile. Cred că știu la ce vă gândiți, dar eu sunt aici să vă nărui visele, nu sunt împreună cu el și nici nu cred că voi fi vreodată, deoarece pot spune că mi-am găsit sufletul pereche.  

      Alexander este tipul de băiat care te face să zâmbești, este protector, înțelegător și mi-a fost alături atunci când părinții mei au decis să pună capăt relației, în timp ce dragul meu prieten, actula fost amic, Aiden a dispărut. Frumos din partea lui?

      Dar dacă Alexander este băiatul perfect de ce nu mă simt bine în brațele lui? Îmbrățișările lui nu se compară deloc cu cea oferită de Aiden atunci când am ieși din acel spital. Ce tot am în cap? Kayla, începi să înnebunești din cauza acelui băiat, scoatel din minte că e doar un fost amic.

      — Și te-ai mai întâlnit cu amicul tău, An-Aiden? mă întreabă Sara scoțându-mă din gândurile mele.

      — Nu începe iar, spun privind-o. Aiden nu mai este prietenul meu și nici nu va mai fi, m-a lăsat atunci când mi-a fost mai greu, dispărând fără urmă, nu știu nimic de el și nici nu mă interesează ce face el în acest moment! spun hotărâtă învârtind paiul în paharul cu suc.

      — Te-ai gândit vreodată că nu totul se rezumă la ce crezi tu de fapt? Dacă el a vurt să fie lângă tine și să te consoleze, dar a avut probleme personale? mă întreabă rotindu-și o șiviță de par pe deget, în timp ce ochii stau țintă pe mine.

      — De ce îi iei apărarea? Parcă erai prietena mea, nu a lui! îmi înconjor brațele la piept privind-o suspicioasă.

      — Vreau să te fac să înțelegi că de data asta greșești amarnic! Te prefaci a fi bine în prezența „iubitului" tău, mimează ghilimelele în aer privind din când în când spre ușă. În timp ce tu pe interior te distrugi! Am trecut prin ce treci tu acum și crede-mă că nu vei rezolva cu nimic dacă te dai îndrăgostită de cine nu trebuie! Nu te mai minți atât, ești îndrăgostită de Aiden, de caracterul lui care te-a atras ca un magnet un an de zile. Pe mine nu mă poți minți te cunosc de atâta timp.

      —  Ce încerci să faci tu acum? Să mă faci să recunosc ceva ce nu este adevărat? Poate că îmi lipsește prezența lui în preajma mea, dar asta nu înseamnă că îl iubesc!

      — Fie ca tine! îți ridică mâinile în semn de predare, zâmbind când ușa cafenelei se aude. Cât de tare te poți supăra pe mine dacă îți spun ce prostie am făcut?

      — Știi bine că nu mă pot supăra pe tine, am nevoie de tine, mai ales că peste două zile este petrecerea Izabellei, iar tu ești singura care mă poate scoate din tipare, ridic din umeri plictisită.

      Zâmbetul se mărește pe fața ei și cu o privire ștrengară îmi face semn spre barul cu băuturi.

      La început  nu am vrut să mă întorc, deoarece eram sigură că încearcă să facă vreo farsă de-a sa prostească, din curiozitate mi-am răsucit capul privind într-acolo, iar inima mea a început să facă o cursă contra conometru, atunci când i-am văzut chipul.

      Era schimbat, maturizat într-un mod atrăgător chiar dacă avea doar 22 de ani. Tricoul gri îi scotea în evidență corpul oarecum lucrat la perfecție în timp ce jacheta de piele în făcea să pară un adevărat bad boy. Chipul lui era apoape neschimbat dacă dădeai la o parte barba ușor crescută. Îmi simțeam palmele cum transpiră usor din cauza emoției, așteptând ca ochelari de soare pe care îi purta să dispară lăsându-i la iveală pupiala ochiului care avea o culoare de un albastru diferit. 

      — Tu l-ai chemat aici sau este o pură coincidență? o întreb întorcându-mă din nou cu fața spre ea.

      — Nu e vina mea ca mi-a trimis mesaj să mă întrebe ce mai faci. Îi eram datăare de aceea te-am chemat azi aici.

      O priveam cu ochii măriți, nevenindu-mi să cred ce tocmai îmi spunea ea aici. Prietena mea tocmai mă pusese cu fața unui fapt împlinit, nu o credeam în stare să comploteze un asemenea plan până în momentul de față. Înghit ușor în sec ridicându-mă de la masă căutând o metodă prin care să mă fac dispărută de aici înainte ca el să mă observe și avantajul meu să dispară. Îmi aruncu o privire rapidă, neobservându-l pe nicăieri, ceea ce îmi dădea de crezut că este în partea cealaltă a cafenelei comandându-și ceva de băut, apoi mă întorc cu fața spre Sara spunându-i:

      — Mă întorc imediat!

      — Sper că nu încerci să fugi! Să știi că nu am uitat unde stai! mă atenționă ea seriosă.

      O privesc râzând pornind spre toaletă, rugându-mă să nu mă întâlnesc cu el din întâmplare pe drum. Intru pe un hol destul de scurt dorindu-mi ca ultimul pas să îmi reușească, dar atunci când dau la stânga spre ușa toaletei ei îmi apare în față stând rezemat de un petrete analizându-mă.

      — Nu credeam că vei ajunge să fugi de mine, Kayla! spune acesta cu o voce joasă și răgușită.

      — Nici eu nu credeam că vei reapărea vreodată sau că vei mai da un semn de viață! i-o trântesc întorcându-mă spre ușă fără ai da atenție.

      — Atât de tare mă urăști? întrebarea lui răsună în întreg holul.

     Mă opresc cu spatele la el gândindu-mă ce să îi răspund, când ușa este închisă de cineva, iar luminile se sting, lăsăndu-mă captivă cu acest trădător sexy... Pe bune, Kayla? Îmi reproșez în minte.

Vreau să ii mulțumesc lui --Vanity pentru acest trailer minunat! Pur şi simplu îl ador! Voi efectua restul plății în decursul zilei de mâine!