Kayla

Capitolul II

      Îmi aranjez cu grijă buclele ușoare din părul meu fiind oarecum nervoasă și plictisită în același timp. Singurele două lucri mă enervau mai tare pe acest pământ erau ea și mesajele sale scurte în care nu știa să spună ceva concret creându-mi de cele mai multe ori frică, o frică care de fiecare dată se dovedea a fi prostească.

      Priveam plictisită ceasul de la mână, era puțin trecut peste ora douzeci și unu, iar întunericul deja pusese stăpânire pe întreaga natură, noroc că becurile instalate de tata în jurul casei luminau locul în care mă afla. Dacă scumpa și draga mea prietenă nu avea de gând să apară în următoarele cinci minute va avea mari șansa să se întâlnească cu parcarea goală sau cu jeep-ul tatei, dar tot pe acolo sunt ambele variante.

      Timpul trecea extrem de repede, iar în momentul când am hotărât să mă întorc în casă la filmul pe care îl iubeam atâ de mult sunetul unei mașini oprite îmi năruise toate visele pe care mi le creasem. Nu era nevoie să mă gândesc prea mult cine era draga persoană care mă atenționase că sosise.

      — Kayla! Cât mă bucur că ești gata! Hai să mergem!

      Mă întorc spre ea zâmbind ușor forțat, iar când dau cu ochii de ea rămân ușor cu gura deschisă, deoarece arăta diferit față de cum o cunoșteam eu. Părul ei roșcat era întins cu placa și lasat ușor pe spate, ajungându-i până în dreptul omoplaților, machajul, ușor strident, i se asorta de minunte cu trăsăturile sale faciale, în timp ce rochia  simplă albastră ușor mulată pe coapsele ei se asorta cu sandalele bleumarin din picioarele ei.

      — Stați așa, domnișoară Sara, unde să mergem? În mesajul tău nu era vorba de nici o plimbare nocturnă! Plus că eu nu sunt nicimăcar puțin pregătită pentru o ieșire așa târzie! ridic tonul, privind-o încruntată.

      — Mă așteptam la asta,  își roti ușor ochii. De aceea am adus tot ce am nevoie pentru a te face să strălucești și să atragi atenția mai tare ca un diamant negru în seara aceasta! gesticulează în timp ce vorbește cu mâinile sale subțiri ca o scobitoare, apoi scoate de pe bancheta din spate câteva lucruri.

      Din cauza faptului că țineam la ea am ajutat-o cu ceea ce adusese îndreptându-mă alături de ea spre casă. În mintea mea se creau tot felul de scenarii în care părinții mei mă vor închide în camera pentru tot restul vieții. Iar singura mea urmă de speranță că voi scăpa basma curată se nărui atunci când lumina din hol se aprinse, iar ușa de la intrare se deschise lăsând-o la iveală pe mama, o femeie de vârstă mijlocie, de statură medie cu ochii negrii și părul cenușiu.

      — Ai ceva de spus în apărarea ta, domnișoară Hale? mă privi ea de sus ușor adormită.

      — Am să îți spun sincer, mamă, nu am de gând să te mint sau ceva de genul, toată viata este, fac o mică pauză pregătindu-mi momentul demn de un copil de patru ani. A sarei, spui și arăt spre prietena mea care râdea.

      — Doamnă Caroline, fratele meu concurează astăzi după pauza de trei ani de la accident și nu pot merge singură. deoarece emoțiile sunt prea mari. Așa că am decis să o corup pe fata dumneavoastră. Știu că nu sunteți de acord, dar vă asigur că de data aceasta este totul legal, spune ea calmă.

      Mama mă privește scurt, apoi o privește lung pe Sara care era lipsită de orice teamă, parcă intuind că totul va fi în favoarea ei.

      — Bine, nu am nimic împotrivă, ducețt-vă și distrați-vă că sunteți tinere! se dă ușor din ușă pentru a ne face loc.

      Sara zâmbi larg și intră repejor urmată îndeaproape de mine, nu știam ce avea de gând sau în ce urma să mă transforme, dar cum mama fusese de acord cu ideia ei nebunească, nu aveam de gând să mă las în mâinile ei.

      După minute în șir în care am stat cu ochii închiși pentru că draga mea nu a vrut să văd în ce mă transformă, am auzit-o rostind cuvintele magice.

      — Ești gata! spune ea entuziasmată, așteptând parcă să îmi vadă reacția.

      Am deschis ochii usor temătoare, iar gura mea a fosrmat un „o" perfect. Parcă nu mai eram eu. Părul șaten deschis era aranjat în niște bucle perfecte scoțându-mi în evidență machiajul care îmi contura ochii verzi, iar rochia neagră îmi evidenția talia cu ajutorul unei curelușe crem și nu în ultimul rând, sandalele erau o completare perfectă pentru schimbarea mea.

      — Acum că ești gata hai să mergem, nu vreau să întârzii nici măcar un minut, este un moement prea important pentru mine! spune ușortemătoare în timp ce se îndreaptă spre ușă.

      — Știi că nu ai de ce să îți faci griji, spun urmând-o. Cameron este priceput la ceea ce face chiar dacă a avut o perioadă de pauză destul de lungă.

      Nu mai spune nimic, îmi zâmbește în semn de mulțumesc, apoi îmi face semn să urmez spre mașia sa albastră.

      Drumul a fost destul de scurt, când am ajuns pe pista abandonată muzica răsuna cu putere din boxele imense făcându-mi inima să vibreze, iar pielea să se încrețească. Mă țineam după Sara, deoarece eu nu cunoșteam locurile pe aici.

      — Revin imediat! mă anunță aceasta făcându-se  nevăzută în mulțime.

      — Majestate, cu ce prilej pe la această petrecere? Vreți să vă pierdeți statutul de virginică și nu știți cum să faceți? un râs badjocoritor se auzi din spatele meu.

      Îmi întorc privirea spre acea persoană și dau cu ochii de Raven care purta o rochie de un roșu aprins, scurtă, încercând să arate ceea ce nu avea de fapt. Îmi rotesc ochii dorind să mă nu îi dau satisfacție intrând într-un conflict cu ea.

      — Nu mai ai limbă în gură sau o păstrezi pentru altceva? râde cu poftă. Îmi e milă de tine, târâtoareo, lumea aceasta este prea mare pentru una ca tine, care arată în halul acesta.

      — Iar ai apărut, căprițo? o întreabă Sara care ieșise din spatele meu înmânând-mi un pahar de plastic cu suc.

      — La ce mă așteptam! Unde e o tărătoare este și a doua prin preajmă! Faceți-vă un bine dragele mele și aruncați-vă în fața unei mași că așa scăpăm lumea de fete ca voi! spune aceasta cu un aer superior.

      Mă uit zâmbind când la paharul de suc, când la blonda cu gura mare din fața mea și o ideie năstrușnică îmi apare în mine. Mă apropii de ea și cu o scurta mișcare din mână îi torn paharul cu suc în cap.

      — Te-ai răcorit acum? o întreb încruntată.

     — Nu îmi vine să cred că ai făcut asta! țipă aceasta din toți plămâni. Te voi omorî cu măna mea, spune în timp ce se descalță și se întreaptă spre mine.

      Doi băieți care fuseseră martori la întreaga scenă se apropie de ia și o ridică ca pe un sac de cartofi mergând cu ea spre ieșire.

      —  Nu va rămâne așa, tocilaro! Mă voi răzbuna! țipătul ei se auzea de departe.

      — Ai fost minunată! spune Sara în timp ce mă îmbrățișează. Nu te credeam în stare de așa ceva, bun venit pe calea cea bună, scumpo! Acum să mergem la locurile noastre cursa trebuie să înceapă imediat, constată aceasta în timp ce mă trage spre tribuna amenajată special pentru această ocazie.

      O priveam zâmbind, era emoționată, dar o înțelegeam, până la urmă era fratele ei şi îşi făcea griji pentru ei. Motocicletele s-au aliniat toate la linia de start, aşteptând focul de armă care anunța începerea cursei, foc care îşi făcu apariția după fix la două minute după aliniere.

      Sunetul motoarelor se auzea pe întreaga pistă, toți erau în picioare aclamând numele concurenților. Rândul nostru fiind printre ultimul am decis să rămân aşezată, deoarece o durere de cap îmi crea o stare de disconfort.

      Am zâmbind văzând-o pe Sara cât de fericită era, mai fericită ca niciodată.

      — Ce ți-am spus? Am avut dreptate! strigam fericită către Sara.
 
      Prietena mea avea zâmbetul până la urechi în timp ce tremura din toate încheieturile de emoție. Nu reuşi însă să îmi răspundă, dar cu ultimile puteri pe care le mai avea mă îmbrățisă, mulțumindu-mi că i-am fost alături.