M-am nenorocit

Capitolul I

Două săptămâni au trecut de atunci, iar Paul se lecuise de femei. Era o dimineață frumoasă de sâmbătă, iar eroul nostru se afla în bucătărie, frunzărind ultimele știri, pe o tabletă, bându-și cafeaua încet. Se lăsase de fumat din ziua aceea fatidică, când apelase la Poliție pentru a-și salva viața.

- Neața Paul, îl salută George, tatăl său, când intră în bucătărie, după care se îndreptă către cafetieră pentru a-și lua la rândul său o cană cu lichidul negru care alunga orice urmă de somn.

- Neața, răspunse el, ridicând ochii din tabletă. Ai dormit bine?

- Chiar foarte, spuse el pe un ton care lui Paul i s-a părut puțin ciudat, așezându-se la masă. Cum stai cu femeile?

- Liniștit, râse Paul. M-am convins că femeile aduc numai probleme. Mai ales când sunt prea multe. Și pentru că te cunosc, voi continua spunând că nu vreau să aud ce ai în minte.

- Ce-ai zice dacă ți-aș spune că nu vreau să te combin cu nici o tipă? întrebă tatăl direct.

- Nici așa, răspunse Paul sec. Sunt în stare să-mi găsesc singur femei pentru că semăn cu tata. Dar încă nu mi-am revenit din șoc. În cazul în care ai uitat, acum două săptămâni am fost adus acasă de Poliție!

- Eu ți-am spus să ai grijă, râse tatăl. Niciodată mai mult de trei în același cartier. Asta ca să ai mereu o direcție de fugă.

- Nu e cam devreme pentru ironie? se strâmbă Paul.

- Nu până când nu vei asculta ce vreau să faci, veni răspunsul serios, iar Paul se lăsă pe spate, știind că discuția devenea serioasă. Isabela este fiica celei mai bune prietene pe care am avut-o vreodată, și...

- E cumva genul ăla de prietenă? îl întrerupse Paul.

- Termină Paul, se uită tatăl urât. Nu e deloc momentul. Și ca să îți răspund la întrebare, nu. Niciodată. Ioana este o prietenă din copilărie, iar fiica ei acum trece printr-o pasă foarte urâtă. Cum tu ai luat decizia că e mai bine fără femei, vreau să o ajuți. Nu-ți cer să te cuplezi cu ea.

- Cred că voi refuza, replică Paul. Eu nu pot avea amice, pentru că mai devreme sau mai târziu ajung să fiu implicat amoros cu ele.

- Perfect! Asta înseamnă să fii un Belciu. Iar așa ceva este inadmisibil, Paul. Ești fiul meu, jucă el un teatru foarte convingător. Un Belciu are în permanență cel puțin o femeie.

- Cel puțin o femeie? făcu Paul ridicând o sprânceană. Ciudat, pentru că înafară de noi doi, mai cunosc un singur Belciu, spuse el observând cu coada ochiului o umbră care se apropia de ei. Și doi dintre acești Belciu au doar o femeie.

- Suntem afemeiați, nu proști, răspunse el, iar umbra se dovedi a fi Alexandra, mama lui Paul, care s-a postat ușor ca o pisică în spatele lui George. Și în cazul în care nu ai observat, noi, cel bătrâni, ne-am descoperit jumătatea. Să fi fost acum în locul tău, eu aș fi...

Discursut său fu întrerupt de dosul palmei Alexandrei, care se lipi puternic și sonor de ceafa soțului ei.

- Am întrerupt cumva o lecție pe care i-o dai fiului nostru? făcu ea cu brațele încrucișate, încercând să pară serioasă, dar neputându-se abține să nu zâmbească.

- Exact ce spuneam, spuse el frecându-și ceafa cu rapiditate. Eu am renunțat la toate femeile de pe pământ pentru una singură, continuă el ferindu-se și prinzând mâna care îl atacă încă o dată, după care o făcu pachet pe Alexandra în brațele lui. Doar pentru că ai fost salvat de Politie din ghearele lor nu înseamnă că trebuie să renunți la ele.