L.A. , Orasul Ingerilor – locul sau preferat. Si ca o ironie , si el era tot un inger, dar unul decazut , cum prefera sa spuna. Denumirea de Demon i se parea una prea dura sau injositoare. Dar cum ajunsese in aceasta postura?
Cu cativa mii de ani in urma, luase neinspirata decizie de a se indragosti de o muritoare pe nume Abigail, si a intoarce spatele lui Dumnezeu. Aceasta era de o frumusete rara , cu parul ei lung si negru curgand in valuri peste umerii ei, pielea de un alb pur ca laptele, iar ochii de un albastru ca cerul senin i-au intunecat judecata , facandu-l sa incalce orice principii divine, si luandu-si un corp carnal, pentru a se putea bucura de scurta viata alaturi de iubirea sa.
Decizia luata s-a dovedit ulterior , nu tocmai cea mai inteleapta datorita repecursiunilor pe care le-au generat: izgonirea sa alaturi de ceilalti ingeri razvratiti din domeniile ceresti si pierderea priviliegiilor , alaturi de suferinta cauzata de pierderea in moarte a fiintei iubite, lucruri ne mai experimentate pana atunci. Pana si azi mai simte un gol imens in adancul sau si cauta sa-l umple cu diferite rautati pe cale le cauzeaza atat la ordinul capeteniei cat si din plictiseala.
Si in aceasta seara isi facea planuri unde si cum urma sa se distreze, asteptand eventual o noua misiune din partea capeteniei. Impreuna cu un alt demon, hotarasera sa porneasca in cautarea de noi victime pe care sa le tina in teroare. Obiecte cazute pe pamant fara nici un motiv si de niciunde, sunete care mai de care mai sinistre, menite sa-i faca pe oameni sa le stea inima in loc, diverse aparitii fantomatice care sa le dea impresia celor vii ca mortii sunt printre ei, sunt doar cateva din lucrurile pe care le faceau pentru amuzament. Revoltati de imaginea atribuita lor de anumiti oameni, ca fiind creaturi cu coarne, copite, hidoase , inspaimantatoare, le erau sursa de inspiratie atunci cand isi alegeau modul in care isi fac aparitia. Nimic din rutina zilnica nu avea sa prevesteasca faptul ca in acea seara se va intampla ceva iesit din comun.
La un moment dat , cei doi demoni, au hotarat sa se desparta si sa se intalneasca mai tarziu povestindu-si fiecare grozaviile savarsite. Belial, caci acesta este numele acestu inger decazut, si-a atintit privirea spre o luminita pe care o vazuse la orinzont si care venea dintr-un apartament de la ultimul etaj al unui zgaraie-nor.
-Locul prfect, gandi in sinea sa, de a speria pe cineva de moarte si a-l dertermina sa se arunce de la ultimul etaj de spaima!
Zis si facut, se indrepta spre lumina cu pricina, iar cand era aproape ajuns, aceasta se stinse.
-Perfect, gandi el, la umbra intunericului senzatiile sunt mai tari!
Intra in incapere si observa o umbra care era ingenunchiata la marginea patului, cu mainele impreunate, chip ca se ruga lui Dumnezeu.
-Ooo!! Ce avem noi aici? O persoana credincioasa! Distractia o sa fie si mai mare! Abia astept sa ma intalnesc cu Artofel, amicul meu, sa-i povestesc ce v-a urma! Pacat ca nu a venit cu mine , distractia era dubla! Dar si asa se anunta o seara plina de dezmat. Sa o mai las putin sa fie si mai concentrata la ceea ce face si apoi imi incep jocul!
