Un nou inceput
-Uff...chiar trebuie sa fie dimineata?
Mdaa...chiar parea ca o sa am o zi obisnuita, cu pasari care canta neincetat parca facandu-mi in ciuda, cu un soare dogoritor de care credeam ca am scapat cu o seara in urma. Era o dimineata normala, asta pana cand a venit mama in camera mea, lucru pe care nu obisnuieste sa-l faca.
-Misaki, ce-ar fi sa te trezesti si sa te duci la cumparaturi? mi-a soptit ea cu glas duios, dar stiam ca avea o lista de cumparaturi de cativa km si urma sa stau prin magazine mai mult de 2 ore.
-De ceeeee???? Mai vreau sa dorm...si mi-am tras patura peste cap.
Chiar daca la amiaza era o caldura insuportabila, noaptea simteai nevoia sa pui mai mult de o patura din cauza frigului ce-ti intra in oase si iti misuna prin tot corpul.
-A sunat Haru si a intrebat de tine, parese ca nu i-ai raspuns la telefon. Iti spun eu, baiatul asta te place foarte mult.:))
Am sarit din pat in urmatoarea secunda de parca imi spusese cineva ca-mi va manca ciocolata:
-Cand a sunat? Si mai important, ce i-ai spus?
S-a trezit si sora mea si a mormait un "'Neata", apoi cand s-a mai dezmeticit a intrebat: "ce s-a intamplat?".
Eu, entuziasmata si rea ca de fiecare data, i-am raspuns aproape rastit:
-Taci acolo, nu e treaba ta. Hai, somnic instant!
Surprinzator m-a ascultat si a adormit imediat....SO WEIRD.
In cele din urma mama mi-a raspuns:
-Te asteapta la Marele Stejar. Poti sa te duci imediat cum termini cu lista de cumparaturi.
M-am imbracat in 5 secunde, am insfacat lista cumparaturilor si am fugit. Dupa 10 minute am plecat sa-l intalnesc pe Haru.
Era acolo...un baiat brunet cu ochii inchisi la culoare ce privea in gol, ascultand muzica la castile imense cu insemnul scorpionului pe ele. Purta un tricou negru cu sigla Guns'n Roses, blugi gri si tenisi negri. Puteai spune ca era o imagine reusita a starii de deprimare, insa cand am ajuns sa-l privesc in ochii de culoarea carbunelui intreaga fata i s-a luminat:
-Ai idee de cand te astept?
-Scuze...
-Ai cam inceput sa uiti de mine...si, uneori, doare nepasarea ta.
-Gomenne...(scuze)
Acesta era Haru, cel mai bun prieten pe care l-am putut avea inca din copilarie. Chiar daca ne cunosteam de pe la 5 ani si ma stia mai bine decat proprii parinti, nu puteam fi impreuna, ar fi durut mult prea tare despartirea. De ce spun despartire? Pentru ca eu nu-mi puneam sufletul pe tava asa cum o facea el, pentru mine o relatie insemna doar distractie iar pentru el era totul...stiu ca poate l-as fi ranit daca am fi ajuns pana in punctul acesta, al unei relatii. Deci am facut un pact conform caruia nu ne vom indragosti unul de celalalt, ci, vom ramane prieteni pana cand Shinigami(zeul mortii) ne va despartii.
-Stii ce ai merita acum? O bataie buna la fund.:>
-Noooo...pervert mind, n-ai sa ma prinzi niciodata!
-Ba eu cred ca da.
Nu a mai apucat sa spuna ceva caci un brat subtire cu gheare lungi stacojii s-a lasat in jos din copac( soooooooo weird), l-a apucat de gat si a inceput sa-l stranga.
Involuntar am inceput sa zbier si sa implor sa fie lasat in pace.
O voce puternica cu tonalitate joasa mi-a raspuns:
