Prolog.
Astăzi…o zi atât de banală de toamnă. Tot ce va fi diferit este îmbrăcămintea mea. Acelaşi drum, aceleaşi clădiri, aceiaşi oameni: şcoala cu profesorii şi colegii mei neschimbaţi de 3 ani, casa mea cu Irina - asta chiar nu aş vrea să se schimbe - , acelaşi băiat brunet în mintea mea şi aceeaşi stare de „lasă-mă ca să te las”. Timpul, duşmanul nostru cel mai aprig, parcă se înfrăţeşte cu fulgerul fiind din ce în ce mai rapid şi necruţător cu clipele frumoase.
