capitolul 3

22 2 0
                                    

       Am stat o saptamana in repaus si acum imi rup mainile sa scriu .Cum e piciorul?Bine, pot calca fara sa simt sute de cutite care ma impung.De la cine scriu si unde sunt?Pai sunt acasa si scriu de la savantul misterios.Alexander!Care a venit neinvitat la mine acasa sa ma mediteze.
    A intrat ca la el acasa si stia bine ca sunt cu bunica .Am avut parte de un interogatoriu lung din partea ei si pana la urma fara sa apuc sa zic ceva sunt tarata in camera,  unde Alexander imi tranteste cartile pe birou.
E:Ai putea sa imi explici aceea formula de la chimie?
Al:Sigur.Deci formula aceasta se foloseste pentru a afla formula substantei .
E:Dar cum o folosesc?
Al:Uite asa...
     El incepe sa vorbeasca si il ascult cu atentei .Dupa ce termina de explicat eu rezolva exercitiul si trecem la urmatorul.
     Casc si ma uit la ceas .Ceee??Era ora 2a.m. cand am scris atat de mult?Mai am o materie si apoi am terminat.Nu e mult de scris insa tema imi da batai de cap.
Al:Ar trebui a iei o pauza.Odihneste, si de dimineata te voi medita in continuare.
E:De ce?
Al:Fiindca avem un test si nu vreau sa il pici.
E:Nu!De ce esti aici?De ce te comporti de parca suntem prieteni?
Al:Fiindca suntem.
E:Suntem?Atunci de ce esti plin de secrete si de minciuni.
Al:Vei afla cand va fi timpul.Acum la somn!
    Nu stiu de ce,  dar privirea imi devine neclara si cad intr-un intuneric dens.
********dimineata************
O greutate suplimentara si calduroasa ma face sa imi deschid ochi.Nu vad foarte clar din cauza lumini puternice de la geam.Imi frec ochi si ma uit la ceas.Era ora 7 a.m. , oare cand am adormit.Mai uit sa vad de ce asa de cald in patul meu,  si il gasesc pe Alexander care doarme ca un copil care isi imbratiseaza mama.Dar ca nu este nicio mama si eu sunt cea imbratisata.Ma inrosesc si imi amintesc ca aseara am adormit cu el inca in camera .Oare de ce nu a plecat acasa?
     Il zgaltai si imbrancesc sa se trezeasca, insa nesuferitul isi incolaceste si mai mult bratele in jurul meu.
Al:Mami nu pleca...
     Probabil are un cosmar cu parinti lui.Ma dau batuta si asa intram dupa amiaza azi.Ma cuibaresc mai bine sub plapuma si il mangai pe spinare sa se linisteasca.Sa oprit din mormait.
      Stau si il privesc , cu ochi inchisi pare inofensiv.Ii mangai fata ca sa ii memorez fizicul si tot nu inteleg de ce minte asa mult.
E:De ce ai asa multe secrete?
Al:Am sa-ti spun intr-o zi, dar nu acum.
E:Ceeee??Tu esti treaz?
  Ma inrosesc instant atunci cand deschide ochi si scoate limba.Ies din imbratisare si cad pe podea.
E:Au!
Al:Esti bine?
E:Da .Ce cauti in patul meu?De ce nu ai mers acasa?
Al :Pai ti-am terminat temele si am fost prea obosit ca sa plec la 3 a.m. acasa.
E:De ce le-ai scris?Si cum am adormit?
Al:Ai picat epuizata si m-am gandit ca nu te vei trezi ca sa mai scri.
E:Pleaca acasa.Si nu ma mai minti.
Al:De ce crezi ca mint?
E:uitate iar in ochi mei si spune-mi aceiasi minciuna.De ce ai ramas?
Al:Mi-a fost prea frica sa merg acasa.Nu imi place acasa sunt singur.
E:Ce sa intamplat cu parinti tai?
Al:E o poveste lunga , parinti mei lucrau ca savanti pentru FBI.Intr-o zi cineva a furat una din inventile lor si ei au fost cei trasi la raspundere.
E:De ce?
Al:Fiindca inventia era la noi acasa.Iau omorat fara pic de mila si iau facut tradatori.
     Acesta incepe sa planga si se baga sub patura.Intru si eu si il iau in brate.Ma strange tare ca atunci cand dormea si se descarca pe mine.
Al:Ii voi face sa plateasca.
E:Shh, gata .Sunt sigura ca o s-o faci.
Al:Au sa sufere pentru ca mi iau luat.
E:Da, gata nu mai plange sunt aici.Shh!
    Acesta mai scade din tonalitatea cu care plangea si incepe sa imi miroasa parul.
E:Ce faci?
Al:Mama mirosea a iasomie, tu mirosi a crini imperiali.Asa de frumosi si totusi otravitori.
E:Bine. Ar trebui sa ne ridicam din pat cred ca tie foame.
Al:Da, apropo bunica ta a plecat acasa la ea.
E:Bine .
Al:Mergi si fati o baie cat pregatesc masa.
E:Tu esti invitatul , ar trebui sa te relasezi.
     Acesta imi prinde mana care dorea sa paraseasca patul si ma priveste cu acea privire rece si indiferenta.
Al:Eu gatesc.Tu faci curat aici.E bine?
E:Da.
    Il ascult si incep sa curat camera.Aud aragazul pornit si uleiul cum sfaraie.Termin de aranjat cartile si de facut patul si un miros ciudat imi inunda narile .Merg in bucatarie unde il gasesc pe Alexander asezand niste clatite pe farfurie.Dupa pune o epubreta goala la cosul de gunoi.
E:Ce faci?
Al:Ti-am pregatit clatite.
E:Tu nu mananci?
Al:Nu, sunt alergic la sosul de artar.
E:Atunci nu trebuia sa pui peste toate clatitele.Ma supar pe tine.
Al:Atunci mai fac cateva si mancam impreuna.
E:Nu, iti fac eu.Stai jos!
Al:Bine.
   Scot ingredientele si incep sa prepar aluatul cand aud soneria unui telefon.Ma intorc si il vad pe Alexander vorbind in engleza.Se ridica si inchide telefonul .
Al:Scuze trebuie sa plec.Nu voi veni azi la scoala.Sa mananci totul.
E:Bine.
     Acesta pleaca si eu iau clatitele si le dau cainelui sa le manance.Acesta le miroase si merge sa le manance.Il opresc si ii dau una.Le pun pe celelalte pe masa si iau cu o manusa epubreta ascunsa in gunoi.Avea o culoare mov aprins si fosforecenta.Il pun intr-o punga si merg cu el in camera unde o ascund in dulapul cu sosete.Voi afla ce era acea substanta si il voi demasca .

Savantul Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum