"Sunt bine", spun, apoi zâmbesc,
Clipesc ușor, respir încet,
Când în oglindă mă privesc...
"Sunt bine", tuturor răspund
Când mă întreabă ce mai fac.
Sunt bine, dar te port în gând...
Și mi-ar fi, poate, mai ușor,
Să spun ce simt, în loc să tac,
Să-ţi spun tot despre al meu dor...
Dar mi-e mai bine să m-ascund,
Să mă feresc de adevăr
Și să te-alung din al meu gând.
Altfel cum aș putea trăi
Cu tine-n suflet, al meu chin
Ce mă sufoci zi după zi?
"Sunt bine", spun, și șterg grăbit
Lacrimile de pe obraz.
Aș vrea să nu te fi iubit...
Dacă poezia mea vi se pare incompleta, asta este pentru ca am vrut sa reflecte exact o anumita stare de spirit...cand totul pare in regula din exterior, iar in interior e clar ca ceva lipseste...
